INTRODUCERE
1. Manase fiul Ezechia a avut cea mai lungă domnie (1 Împăraţi 21:1)
2. Domnia lui dovedeşte îngăduinţa divină pentru păcătos şi timpul rezervat pocăinţei (Romani 2:4; Apocalipsa 2:21)
I. PĂCATUL LUI MANASE
A. Stricăciunea păcatului
1. Stilul păgân, canaanit; culmea păcătoşeniei – tendinţa mereu crescândă a păcatului (Genesa 15:16; 2 Împăraţi 21:2-3, 6, 9, 11)
2. Domeniile păcatului: de la moral la idolatru – vrăjitoresc (2 Împăraţi 21:6, 16). Cel mai grav este răul (urâciunea pustiirii) în Casa Domnului (2 Cronici 33:4-5, 7)
3. Manase – forţa răului prin cel ce conduce - caz Satan (2 Împăraţi 21:9, 11; Apocalipsa 13)
B. Sentinţa divină pentru păcat
1. Apeluri respinse – rolul profeţilor alături de Lege; Ilie lângă Moise (2 Cronici 33:10, 18)
2. Pedeapsa rostită pentru Manase (2 Cronici 33:11); pentru popor (2 Împăraţi 21:10-15)
II. POCĂINŢA LUI MANASE
A. În închisoarea babiloniană
1. Smerenia adâncă (2 Cronici 33:12)
2. Rugăciuni ascultate (2 Cronici 33:12-13, 19)
Manase ajunge să-l cunoască pe Dumnezeu
B. În Iuda pe tron
1. Pocăinţa schimbă viaţa spirituală (2 Cronici 33:15-16a)
2. Pocăinţa trebuie implementată pe teren (2 Cronici 33:16b-17)
3. Pocăinţa aduce binecuvântarea (2 Cronici 33:14)
ÎNCHEIERE
1. Hozai a scris biografia lui Manase (2 Cronici 33:19), dar ce au înţeles cei din jur căci Amon (fiul lui) n-a înţeles! (2 Cronici 33:21-25)
2. Deznodământ şi explicaţii; harul divin este mare, dar are reguli:
a) stările scurte de păcat pot fi iertate (caz David, Petru)
b) stările lungi de păcat pot fi iertate doar în caz „Manase” diferit de Saul, Ieroboam. Manase nu L-a cunoscut înainte pe Dumnezeu, ceilalţi da (2 Cronici 33:13; Evrei 6:4-8; 1 Samuel 3:7)