II. DARUL CREDINŢEI
A. Termeni şi definiţie
1. Termeni: pistis - cunoaştere, încuviinţare, încredere în adevăruri divine
2. Definiţii: Abilitatea de a deosebi şi siguranta încrederii în voia şi scopurile lui Dumnezeu, cu privire la prezentul şi viitorul lucrarii Lui; încrederea supranaturala de a vedea ce vrea Dumnezeu să facă (1 Corinteni 12:9)
B. Caracteristicile darului credinţei
1. Darul credinţei are la baza Cuvântul lui Dumnezeu ca în cazul credinţei mântuitoare, dar priveşte lucrări specifice (Evrei 11:1; Daniel 3:17,28; Matei 14:24-27; 19:26; Iov 42:2)
2. Darul credinţei se asociază ( lucrează) de regula împreună cu alte daruri (Marcu 16:17,18; Ioan 14:12; Marcu 9:23; Evrei 11:33-40)
C. Exemple
1. Biblice:
a) Avraam – părintele celor credincioşi (Evrei 11:12,17; Ioan 8:56)
b) Moise – credinţa minunilor prezente şi răsplătirii viitoare (Evrei 11:27-29)
c) Ilie – cuvintele de autoritate a credinţei (1 Regi 17:1,13:21-24;18:41-46; Iacov 5:17-18)
d) Stefan - credinţa asociată cu minunile ( Fapte 6:5,8)
e) Pavel – semnele credinţei şi ale apostoliei (Fapte 14:9; 20:10; 27:23-25)
2. Practice, actuale: rugăciune în diferite forme, lucrări de vindecare, strângerea de fonduri pentru lucrători, consiliere spirituală şi predici scurte de îmbărbătare.
II. DARUL MINUNILOR
A. Termeni şi definiţie
1. Termeni: dunamis - putere inerentă, a fi capabil, în stare
2. Definiţii: Abilitatea supranaturală prin care unii slujesc ca intermediar prin care Dumnezeu modifică sau suspendă acţiunile sau legile naturii cu scopul autentificării mesajului lui Hristos şi glorificarii lui Dumnezeu; intervenţii supranaturale în ordinea obişnuită a naturii
B. Caracteristicile darului minunilor
1. Minunile dumnezeieşti sunt o necesitate de autentificare cu efect mântuitor, de slavă pentru Dumnezeu (Ioan 3:2; 4:48; 10:25,37-38; Daniel 4:2-3; Evrei 2:3-4; 1 Corinteni 1:22; Matei 11:20-23)
2. Minunile malefice se produc pe fond de fărădelege, iar scopul lor poate fi înşelarea celor răi (Matei 7:22; 24:24; 2 Tesaloniceni 2:9-17; Apocalipsa 13:12-15; Fapte 8 - Simon)
C. Exemple
1. Biblice:
a) Moise – minuni unice (Exodul 7-11; Deuteronom 34:11-12)
b) Elisei – profetul minunilor (2 Regi 2-6)
c) Petru şi Pavel– apostoli cu darul minunilor (Fapte 5:12; 9:42; 13:8-11, 19:11; Romani 15:19)
d) Stefan şi Filip – alţi slujitori din Biserica de la Ierusalim cu darul minunilor (Fapte 6:8:6-8:13)
2. Practice, actuale: rugăciune pentru diferite cauze, lucrarea de misiune, prigoane.
II. DARUL TĂMĂDUIRILOR
A. Termeni şi definiţie
1. Termeni: iama - vindecare, a face întreg
2. Definiţii: Lucrarea de intermediere prin care Dumnezeu restaurează sănătatea oamenilor fără mijloace naturale; putere supranatural de a vindica boli (1 Corinteni 12:9,28)
B. Caracteristicile darului tămăduirilor (Psalmul 103:3)
1. Vindecarea este un aspect însoţitor iertării (reabilitării duhului), realizat în virtutea jertfei Mântuitorului şi slava lui Dumnezeu (Isaia 53:4; Matei 8:17; Marcu 2:5-12; Ioan 6:2)
2. Metodele vindecării supranaturale sunt: cuvântul credinţei, punerea mâinilor, ungerii şi alte atingeri, toate pe fond de pocăinţă (Exodul 15:26; Ioan 5:8,14; 9:6-11; Marcu 16:17-18)
3. Darul tămăduirilor nu anuleaza activitatea şi alimentaţia naturală nici practicile medicale naturale sau chirurgicale numai practicile cu continut „bioenergetic” şi de factură spiritistă (Coloseni 4:14, 1 Timotei 5:23)
C. Exemple
1. Biblice:
a) Isus Hristos – marele medic (Luca 5:17; 6:19; 7:10; 12:14; Matei 4:23-24; 9:35;12:13)
b) Petru şi Pavel – asocierea minunilor şi tămăduirilor (Fapte 3:6; 9:33-34; 14:10;28:8-9;19:12)
2. Practice, actuale: echipe de misionari; rugăciuni şi vizite la bolnavi, rugăciuni şi îndemnuri cu mărturisiri