Lectia 17. Sfinţirea

INTRODUCERE

1. Sfinţirea este procesul prin care omul este separat de lume şi consacrat pentru Dumnezeu (1 Petru 1:14-16)

2. Terminologie biblică: ebraică - „qadesh” – curat din punct de vedere ceremonial şi moral, purificat (Leviticul 8:10; 2 Cronici 7:16); greacă: „hegiasmos” – sfânt (1 Corinteni 1:30; 1 Tesal. 4:3-4, 7)

 

I. CONCEPTUL BIBLIC AL SFINŢIRII

A. Lucruri sfinte (sfinţite)

1. Sabatul (Genesa 2:3)

2. Cortul, Templul (Leviticul 8:10; 2 Cronici 7:16)

3. Preoţii, Leviţii, Israelul (Exodul 40:13; 19:6; Numeri 18:1-7; 6:1-2, 10-12)

4. Isus Hristos, Biserica (Ioan 17:17, 19; 1 Tesaloniceni 5:22-24)

B. Ce este sfinţirea?

1. Separare – dedicare (Numeri 6:1-12; 2 Cronici 29:5, 15-18; 2 Corinteni 6:17; 7:1)

2. Purificare (curăţire, spălare prin sânge şi apă) : (Ezechiel 36:25; Evrei 9:13; 13:12; Efeseni 5:26-27; Tit 3:5)

3. Consacrare – slujire (Exodul 29:9); a umple mâna şi a o oferii Domnului (Romani 12:1-2; Evrei 13:13-15; 1 Petru 2:5-9; Fapte 27:23 - preoţie)

 

II. CUM SE REALIZEAZĂ SFINŢIREA

A. Etape (un act şi un proces – trecut, prezent, viitor)

1.Instantanee (atribuită) – la regenerare (1 Corinteni 6:11; Coloseni 1:2; 2 Tesaloniceni 2:13; Evrei 10:10)

2. Practică (împărtăşită) – prin trăirea cu Domnul, prin Duhul (1 Corinteni 1:2; 5:6-8; 2 Corinteni 7:1; Evrei 12:14)

3. Completă – la venirea Domnului (Filipeni 2:13; 1 Tesaloniceni 3:13; Daniel 7:18)

B. Lucrare

1. Divină (Iehova Mekadishkem – Domnul care te sfinţeşte) – (Exodul 3:13; Evrei 10:14):

                        a) Cuvânt (Efeseni 5:26; 1 Ioan 5:6; Ioan 17:17)

                        b) Duhul Sfânt (Romani 15:16; 1 Petru 1:2)

            c) diferite forme de pedeapsă (Evrei 12:3-11)

2. Umană (1 Petru 1:14-16; Romani 6:22)

3. Sfinţirea credinciosului este o trăire a unui om (fiinţe) cu două naturi, prin cârmuirea Duhului (Romani 8:1-13; Galateni 5:16-23)

 

ÎNCHEIERE

1. Justificarea ne-a declarat drepţi, sfinţenia ne dovedeşte (2 Corinteni 7:1)

2. Sfinţenia trebuie să-l aducă pe om în îmbrăcarea cu omul cel nou, încât dezbrăcarea de cel vechi să fie la schimbarea trupului – o necesitate (Ioan 3:1-5; Coloseni 1:9-10)