INTRODUCERE
1. Mântuirea este potenţială pentru toţi dar este efectivă doar pentru unii. Nu toţi cei chemaţi vor participa la nuntă (Matei 22:14)
2. Mântuirea are procedura ei în realizare, nu e din oficiu, naturală (Tit 2:1-14)
I. OFERTA MÂNTUIRII
A. Ispăşirea generală
1. Izvorâtă şi desfăşurată din iubire (Ioan 3:16; 2 Petru 3:9)
2. Valabilă pentru întreaga rasă umană, căci Dumnezeu este drept (Romani 5:18-20; 1 Ioan 2:2)
B. Răscumpărarea aleşilor
1. Aleşii vor avea parte definitivă de mântuire (Ioan 17:9; Tit 1:1-2)
2. Cine vor fi aleşii? Există predestinaţie divină sau alegere umană (Apocalipsa 13:8)
II. ALEGEREA CONŞTIENTĂ
A. Previziunea divină
1. Analiză semantică: „prognosis” (greacă) - a cunoaşte mai dinainte (Fapte 15:18); „pro-orizo” (greacă) - a predetermina, a decide înainte să se întâmple (Romani 8:29-30)
2. Previziunea determină alegerea (Romani 8:29-30; 1 Petru 1:1-2)
B. Aleşii lui Dumnezeu
1. Analiză semantică: „bawkheer” (ebraică) – a selecta, a alege, o persoană aleasă (Psalmul 105:6); „eklectos” (greacă) – luat de Dumnezeu (1 Petru 2:4); „eklope” (greacă) – alegere (Romani 9:11; 11:5)
2. Categorii de aleşi: Isus Hristos (Isaia 42:1); îngeri (1 Timotei 5:21); Israel (Romani 11:28); Biserica (1 Corinteni 1:27-28; Efeseni 4:6; 1 Petru 2:9); slujitori (Psalmul 106:23; 1 Cronici 28:5; Luca 6:12; Fapte 9:15)
III. CHEMAREA ŞI EFECTELE EI
A. Chemarea divină
1. Analiză semantică: „kelo” (greacă) - a chema un nume; „kletos” (greacă) - invitat; „klesis” (greacă) - o invitaţie la…; „proskaleo” (greacă) - a chema la Sine
2. Chemarea Evangheliei pentru mântuire şi chemarea pentru lucrare au acelaşi scop (Matei 22:9; Romani 10:14, 17; Apocalipsa 22:7)
B. Răspunsul uman (Ieremia 31:18; Fapte 3:19, 26)
1. Acceptare prin:
a) credinţă (Ioan 6:29; Romani 3:25-26)
b) pocăinţă (Fapte 17:30; Apocalipsa 2:21)
2. Respingere (Ioan 5:40; 2 Corinteni 5:20; Esau şi Faraon - Romani 9:11-24; Evrei 12:15-17)
ÎNCHEIERE
1. Toate lucrările ispăşirii au fost predestinate prin actul voinţei şi suveranităţii divine (Fapte 4:28; Efeseni 1:5-12)
2. Evitând extremele: predestinării pasive şi alegerii umane, prin fapte trebuie acceptată lucrarea harului divin în colaborare cu omul (Marcu 13:20-23; Fapte13:48, 43; 2 Petru 1:1-10; Apocalipsa 17:14)