INTRODUCERE
1. Forma de bază a manifestării înţelepciunii este vorbirea orală sau scrisă (Proverbe 16:23)
2. Lipsa înţelepciunii (nebunia) se arată tot prin cuvinte (Proverbe 17:28)
I. MINTEA (cuptorul care „coace” vorbele – Proverbe 10:20; Psalmul 12:6)
A. Recepţia cuvintelor, fenomenelor şi interpretarea lor
1. Ascultă cu atenţie, pentru a înţelege sensul exprimărilor (Proverbe 21:28; 1:2-6)
– „Cele mai multe probleme intervin pentru că oamenii nu îşi exprimă corect propriile gânduri şi le interpretează greşit pe ale altora”
2. Acumulează cât mai mult posibil „sfaturi şi cugetări” (Proverbe 22:17-21; 10:8)
B. Meditaţia şi compunerea cuvintelor
1. Nebunul nu poate folosi cuvinte (idei) înţelepte, nici dacă le ştie (Proverbe 26:6-7), pentru că nu judecă (Proverbe 10:21b)
2. Dacă eşti provocat – taci! Vorbeşte doar după ce ai gândit bine (Proverbe 30:31-32; 15:28)
II. LIMBA
A. Reguli de vorbire (înţeleptul poate tăcea şi când ştie, nebunul nici când nu ştie - Proverbe 12:23; 14:3)
1. Vorbeşte puţin şi la timp! (Proverbe 10:19; 21:23; 15:23; 25:11; 17:27)
2. Nu vorbi la cine nu ascultă şi la nebuni! (Proverbe 18:13; 23:9; 25:12; 24:26)
3. Vorbeşte dulce, dar nu linguşi! (Proverbe 16:21; 25:15)
B. Limba înţeleptului (un lucru scump – Proverbe 20:15; 29:20)
1. Spune întotdeauna numai adevărul – doar omul de nimic minte (Proverbe 8:7-8; 12:19; 13:5; 12:6-12)
2. Fii constructiv – zideşte, fortifică, vindecă! (Proverbe 10:11, 32; 12:18; 24:28; 15:4; 18:8; 25:23; 2:25)
3. Limba este organul care determină caracterul (Proverbe 15:7; 13:2; 12:14; 18:20; 31:8-9)
Înţeleptul lucrează cu limba.
ÎNCHEIERE
1. Primeşte cuvinte înţelepte, rosteşte cuvinte înţelepte (Proverbe 30:1)
2. Omul ales îşi alege cuvintele. La înţelept, cuvintele nebune sunt mai puţin compatibile ca la nebun vorbele înţelepte (Proverbe 17:7)