INTRODUCERE
1. Scopul culminant al vieţii lui Isus Hristos a fost moartea ispăşitoare (Marcu 10:45)
2. Moartea Fiului lui Dumnezeu este evenimentul cel mai pe larg descris în Evanghelii şi în întreg Noul Testament (Matei 16:21; 1 Corinteni 2:2)
I. PREZENTARE ISTORICĂ
A. Profeţii ale Vechiul Testament
1. Profeţii simbolice generale ale ispăşirii (Exodul 12:13-14 / 1 Corinteni 5:5-7 – mielul pascal; Numeri 21:9 / Ioan 3:14-16 – şarpele de aramă)
2. Profeţii specifice, cu accent pe moarte (Psalmul 22:7-18; Isaia 53)
B. Naraţiuni ale Noul Testament
1. De la trădare la condamnare (suferinţa în tăcere, cu afirmaţii necesare - Luca 22:41-44, 53, 67-71; 23:1-4, 9; Ioan 19:8-11)
2. Răstignirea, moartea, îngroparea (Ioan 19:17-20, 28-30, 38-42; Marcu 15:25, 33-37)
II. MOARTEA ISPĂŞITOARE
A. Necesitatea ispăşirii
1. Satisfacerea dreptăţii divine – sfinţenia şi dragostea (Exodul 34:6-7; Isaia 53:5; Romani 6:23; 4:25)
2. Jertfa divină – singura posibilitate de iertare (Evrei 9:15-22; Fapte 13:38-39)
B. O jertfă desăvârşită
1. Jertfele în Vechiul Testament (Leviticul 1:5; Evrei 9:13-14)
2. Oficierea în Templul din Cer (Evrei 9:11-12, 24-26)
C. Substituirea umanităţii
1. Realizarea iertării, răscumpărării, se face prin credinţă (2 Timotei 1:9; Efeseni 2:8-9; Romani 10:9-10)
2. Mântuirea se păstrează prin har (Coloseni 2:6-7; Evrei 10:26-29; Romani 6:1-14)
ÎNCHEIERE
1. Scopul suprem al întrupării, explicat în Biblie a fost moartea (Luca 24:44-46)
2. Prin moartea Lui a obţinut mântuirea noastră şi slava specială de Mântuitor (Evrei 2:9-10; Apocalipsa 5:13)