INTRODUCERE
1. „Slujiţi Domnului” este o chemare pentru poporul lui Dumnezeu (Exodul 7:16)
2. Slujirea se face în condiţiile existente, dar conform cerinţelor sfinte (1 Samuel 3:1; 12:1-2; Exodul 19:6)
I. CE ESTE SLUJIREA ÎNAINTEA DOMNULUI?
A. În perioada Vechiului Testament
1. O religie monoteistă, teocratică, fără sincretisme (Deuteronom 10:12-13; 1 Samuel 7:3; Matei 4:10; Romani 9:4-5)
2. Absenţa slujirii, refuzul ei – duce la idolatrie, care este o altă slujire - străină (Romani 1:25; 1 Tesaloniceni 1:9)
B. În perioada Noului Testament
1. O religie a aceluiaşi Dumnezeu, dar a credinţei, în duh şi adevăr (Ioan 4:22-24; Romani 7:6; 2 Corinteni 3:7-9; Filipeni 2:17; Evrei 9:14)
2. Neînţelegerea religiei curate duce la rătăcire (Ioan 8:43- 47; 16:2)
II. CUM SE SLUJEŞTE DOMNULUI?
A. Condiţii. Cerinţe. Caracteristici
1. Slujirea lui Dumnezeu este o necesitate de drept şi de fapt. El este stăpân gelos în iubire (Maleahi 1:6; Matei 6:24; Luca 17:7-10)
2. Slujirea înseamnă punerea la îndemâna Domnului a întregii fiinţe, precum Domnul Isus Hristos (Romani 12:1-2; 1 Corinteni 6:20; Matei 20:28; Psalmul 40:7-8; Evrei 8:6; 10:5-10)
3. Slujirea este ucenicie (Ioan 12:26) nu numai o slujire sacerdotală (Numeri 18:1-3; Deuteronom 10:20; 1 Corinteni 11:22; Fapte 2:46), ci un mod de viaţă (Coloseni 3:23-25; Efeseni 6:5-9)
4. Slujirea se face la parametri ceruţi de Dumnezeu: cu scumpătate, cu preţuire şi în cinstirea Lui (Iosua 24:14, 31; 2 Corinteni 6:3-5); slujind tuturor din dragoste (Romani 14:18; Coloseni 4:17; Luca 15:29; Galateni 5:13); cu frică şi bucurie – ca îngerii (Psalmul 2:7; 100:2; Filipeni 2:12, 18)
5. Slujirea este specifică darului (chemării) fiecăruia; ea poate fi principală sau secundară (Faptele Apostolilor 6:2; 1 Petru 4:10; 1 Corinteni 12:5). Oamenii trebuie pregătiţi pentru slujire (Efeseni 4:11-12; 1 Cronici 28:9; 2 Cronici 34:33; Fapte 13:36; Luca 10:40; Ioan 12:2). Slujba se poate pierde (Psalmul 109:8; Fapte 1:17, 25)
6. Slujirea propriu-zisă este directă, numai înaintea Domnului (singur) sau indirectă: în grup, biserică sau pentru alţi oameni (Ieremia 7:25; 2 Corinteni 5:18-20; Daniel 3:26; 6:10, 16, 20; Iosua 24:15; Fapte 10:2 ;13:1-5)
7. Slujirea fiecăruia va fi răsplătită, dar şi inactivitatea va fi pedepsită (Maleahi 3:14; Exodul 23:25; Ioan 12:28; Luca 18:20-26; Matei 25:24-30)
B. Exemple (alături de îngeri – Evrei 1:14; Matei 4:11; Apocalipsa 22:9)
1. Pavel – un rob şi apostol (Fapte 26:16; 20:24; 27:23; Romani 1:9; 15:17; Efeseni 3:7; 1 Timotei 1:12; 2 Timotei 1:3)
2. Ana – o femeie evlavioasă (Luca 2:37)
ÎNCHEIERE
1. Slujirea în univers este afectată de răzvrătirea Diavolului şi efectele ei. Oamenii nu ştiu sau nu vor să-i slujească Domnului (2 Împăraţi 17:15-16, 24-27)
2. Scopul final – mântuirea – este o slujire totală, reciprocă şi armonioasă (Daniel 7:10, 14, 27; Apocalipsa 22:1-4)