„Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.” (Proverbe 18:12)
„Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.” (Proverbe 29:23)
Vă prezint mai întâi o poveste interesantă: Un tânăr s-a îndrăgostit de o fată de bani gata. Cei doi s-au întâlnit până când fata a aflat că el nu provenea dintr-o familie înstărită. Cu toate acestea, el a cerut-o în căsătorie. „Cât câștigi tu într-o lună, eu cheltui într-o zi. Cum de ți-a trecut prin minte să mă ceri de soție?”, i-a spus ea cu dispreț. „Caută-ți o femeie care să își permită să trăiască în sărăcie cu tine!” Cu inima frântă, tânărul i-a urat numai bine în viață și apoi a plecat. După zece ani, cei doi s-au întâlnit întâmplător într-un centru comercial, iar femeia bogată l-a abordat: „M-am căsătorit cu un tip care câștigă 16000 de dolari pe lună! Puteai să câștigi mai mult?” Femeia avea aroganță în voce și pe chip. Tânărul de altă dată, devenit acum bărbat în toată firea, suspină din nou în sufletul său, dar de data aceasta îi era milă de ea. Soțul femeii se apropie de cei doi și îl salută pe „tânărul îndrăgostit”. „Bună ziua! Văd că o cunoașteți pe soția mea.” Se întoarse apoi spre soție: „Draga mea, vreau să ți-l prezint pe șeful meu. El este responsabil pentru proiectul de o sută de milioane de dolari la care lucrez.” Femeia se uită la cei doi bărbați nedumerită. Soțul ei se întoarse spre șeful lui și continuă: „Domnule C., am câteva idei legate de proiect pe care aș vrea să vi le prezint. Sper că veți avea mâine timp să le discutăm.” „Domnul C. este un om umil pentru că a avut o viață tristă”, a început să-i povestească soțul după ce au rămas singuri. „Mi-a spus că a iubit o femeie și a cerut-o în căsătorie, dar ea l-a refuzat, pentru că la vremea aceea nu avea bani. A muncit mult și a devenit unul dintre cei mai de succes antreprenori din America. Nu mi-aș fi dorit o astfel de femeie în viața mea!” Eu nu știu dacă această istorie este întru totul adevărată, dar sunt sigur că personaje ca cele prezentate aici sunt printre noi. Așa că tema acestor proverbe este foarte reală și actuală.
Ce este mândria? Dorinţa aparent întemeiată, de a fi mai sus, mai în faţă, mai mare, mai puternic, mai apreciat şi multe altele. Ce este smerenia? Conştienţa corectă de sine, căci omul nu are nimic cu ce să se poată mândri pe drept.
Toate valorile spirituale, intelectuale, fizice și materiale ce le avem la un moment dat sunt deținute prin bunăvoința Domnului și a celor din jurul nostru și mai mult, toate le deținem doar pentru un timp limitat. Astfel, frumusețea este opera Creatorului și e foarte trecătoare. Inteligența este un dar al cerului prin sănătatea minții și condițiile de viață, dar și aceasta este limitată și trecătoare. Averea este, chiar și pentru cine a muncit, tot prin îndurarea lui Dumnezeu, care ne-a dat sănătate și o vreme prielnică, căci dacă ar fi război lucrurile ar fi cu totul altfel. Deci, cine umblă pe picioare, să știe că nu el a inventat mersul pe jos și că „cele tari” - cum numește Solomon picioarele, cu vremea se încovoaie. Cine vorbește cu aroganță să știe că nu a fost ideea lui să așeze limba în gură și corzile vocale la locul lor și că putea fi mut cu limba la locul ei sau fără pricepere și ce ar fi vorbit atunci? Orice am aduce în discuție pentru o dezbatere competentă, concluzia ar fi aceeași: omul nu are cu ce să se mândrească în mod real, numai imaginar, ceea ce este în primul rând o nebunie, dar și un păcat înaintea Domnului, Cel căruia trebuie să-I aducem slavă pentru lucrările Sale. Numai El nu depinde de nimeni și nu trebuie ajutat de nimeni în a face ceva. El este atotînțelept și atotputernic. Slavă Lui în veci!
În evoluția situației materiale, tânăra din istorioara amintită, dacă s-ar fi smerit și ar fi acceptat căsătoria cu acel tânăr, întâi ar fi coborât, dar apoi ar fi urcat, însă abia după zece ani a constatat că era mai jos decât ar fi putut să fie. Da, sunt fete și băieți care se cred mari și vor să ajungă și mai mari, dar visul nu li se va împlini. Nu vor merge mult, căci sunt pe sens invers. Există reguli de circulație pe strada dintre vale (jos) și munte (sus) și personal care verifică orice mișcare, de aceea: „Orice inimă trufașă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.” (Proverbe 16:5) Stăpânul universului se implică direct în cercetarea acestor intenții și nicio autoritate pământească nu se poate excepta. „Domnul oștirilor a luat această hotărâre, ca să rușineze mândria a tot ce strălucește și să smerească pe toți cei mari ai pământului.” (Isaia 23:9) A făcut-o în antichitate, cu regele Babilonului, dovedindu-i ambele variante. La final, monarhul a declarat: „Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4:37) Mai trist s-a întâmplat cu Haman, care tocmai în ziua când credea că se va urca pe calul împăratului (era locul cel mai sus unde ajunsese până atunci, căci doar scaunul lui, „mai pe sus, de scaunele tuturor căpeteniilor” (Estera 3:1), nu i-a fost destul, a fost „ridicat” pentru ultima dată – pe spânzurătoarea de cincizeci de coți pentru a avea de unde să fie coborât. El nu știa ce scrie în aceste două proverbe, care se găseau în cartea pentru care nu l-a suportat pe Mardoheu că o respecta. S-a împlinit și cealaltă parte a versetului, căci cel ce s-a smerit cu post și rugăciune, a fost înălțat tocmai când era mai smerit.
Așa că, dacă vedeți pe cineva urcând în stări de mândrie, spuneți-i că este pe sens invers, căci pe acolo se coboară, nu se urcă. Cât despre cei ce coboară, acolo unde le este în mod real locul, când Domnul va voi, vor circula pe sens invers, urcându-i El la locul rânduit prin harul Său. Adevărul acestor proverbe l-a întărit Unul care este mai mare ca Solomon. El a spus: „Oricine se va înălța, va fi smerit; și oricine se va smeri, va fi înălțat.” (Matei 23:12)