Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mânie.” (Proverbe 11:23)
Lucrurile perfecte şi pure sunt specifice Creatorului, căci El a creat totul fără defect. La sfârşitul săptămânii creaţiei, toate erau „foarte bune” (Geneza 1:31). Amestecul este invenţia diavolului. Aceasta pentru că este suficient de inteligent ca să-şi dea seama că nu poate dintr-o dată să schimbe nici imaginea nici conţinutul lucrurilor create. În fond, este şi el la fel de exclusivist. Îi plac lucrurile absolute, numai că este împotrivă la tot ceea ce a creat Dumnezeu.
Să analizăm împreună felul în care gândim şi acţionăm faptic, pentru a nu fi înşelaţi, pentru că cel rău doreşte mult să înşele oamenii încă din primii ani de viaţă, ani în care Creatorul a rânduit ca fiinţele ce-I poartă chipul să ajungă la maturitate şi o asemănare cu El. Iată de ce, atât Dumnezeu cât şi diavolul investesc mult în formarea copiilor. Prin explicaţiile acestui proverb, vreau să vă învăţ să fiţi exclusivişti, asemănându-vă cu Dumnezeu, ceea ce înseamnă toată viaţa să doriţi şi să faceţi „numai bine”.
Să slujiţi „numai Domnului”, după sfatul dat evreilor de Samuel. Ei l-au ascultat şi „... au scos din mijlocul lor Baalii şi Astarteele şi au slujit numai Domnului.” (1 Samuel 7:4). Pentru că Samuel a fost exclusivist toată viaţa, a venit în faţa poporului cu acelaşi sfat şi la bătrâneţe: „Temeţi-vă numai de Domnul şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşură... El printre voi.” (1 Samuel 12:24). Şi dacă vă întrebaţi de ce trebuie să fim exclusivişti în slujirea sfântă, amintiţi-vă de cuvintele Domnului Isus, care a zis: „Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Luca 16:13)
Să ştiţi că drumul spre rai este exclusivist încă din faza de proiect, aşa cum anunţa Domnul prin profet: „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea Sfântă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea...” (Isaia 35:8) La sfârşitul acestei căi înguste, înainte de a intra în cetatea eternă, este o altă poartă exclusivistă: „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.” (Apocalipsa 21:27)
La sfârşitul istoriei, va fi exclusivitate şi în peisajul din afara Împărăţiei lui Dumnezeu. Atunci diavolul îşi va atinge la cota cea mai mare dorinţele lui, la fel de exclusiviste ca ale lui Dumnezeu. În prezentarea imaginii înşelătoare a sistemului de amăgire demonică, este scris: „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat” (Apocalipsa 13:8). Aşa a fost şi în vremea potopului: exclusivitate în corabie, exclusivitate în afara ei. Acea separare totală a fost dată de ascultarea totală a lui Noe, care „...a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu” (Geneza 6:22), dar şi a celor din jurul lui: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” (Geneza 6:5)
În anticiparea separării exclusive de la urmă, vă recomand o ascultare absolută, aşa cum a afirmat Balaam că trebuie ascultat Dumnezeu, când a zis: „Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot n-aş putea să fac nici un lucru, fie mic fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu.” (Numeri 22:18). Dar pentru că nu a rămas exclusivist, „Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a zis: «Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.»” (Numeri 22:20). Din nefericire, el a continuat să amestece lucrurile, condus de lăcomie, iar în final, sângele lui a fost amestecat cu cel al madianiţilor care l-au corupt.
Trebuie să vă fie clar că nu se poate oricum, că nu se poate să te pui bine şi cu unii şi cu alţii. Păcatul şi cei răi nu pot fi aprobaţi niciodată, de aceea s-a plâns Ahab lui Iosafat de un proroc al Domnului: „Nu ţi-am spus că el nu prooroceşte nimic bun despre mine, ci prooroceşte numai rău?»” (1 Regi 22:18). Se poate spune de bine numai de cei ce se leapădă total de rău, aşa cum sfătuia psalmistul: „Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.” (Psalmul 37:8)
Aşadar, nu uitaţi niciodată principiul exclusivităţii: Dumnezeu n-are nimic cu diavolul, dar nici binele cu răul, după cum viaţa este împotriva morţii şi moartea împotriva vieţii. În acest scop: „Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.” (Romani 12:9) şi urmaţi sfatul apostolului Pavel care a zis: „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală, este lumina.” (Efeseni 5:10-13)