INTRODUCERE
1. Osea a fost cel din urmă împărat, nu ca ceilalţi de rău dar nici bun, de aceea a avut aceeaşi soartă ca toţi (2 Împăraţi 17:1-2)
2. Israel (regatul de nord) şi-a pierdut independenţa şi poporul a fost deportat în Asiria (2 Împăraţi 15:29; 17:6)
I. RECHIZITORIU LUI ISRAEL
A. Încălcarea Legii lui Dumnezeu
1. Vinovăţia cea mare – călcarea primei porunci (idolatria) – poporul avea altă pasiune spirituală, sufletească, materială, fără Iahve (2 Împăraţi 17:7; Exodul 20:2, 3, 23)
2. Slujire contrară poruncii a doua (2 Împăraţi 17:8-12); tradiţii păgâne şi proprii, practici nebiblice – atenţie la felul slujirii! (Coloseni 2:2-9)
3. Practici oculte – vrăjitorii (2 Împăraţi 17:17)
B. Respingerea încercărilor divine de recuperare
1. Înştiinţări profetice repetate – necredinţă (2 Împăraţi 17:13-14; Ieremia 25:4-7)
2. Abandonarea Legii – neascultare (2 Împăraţi 17:15-16; Osea 4:6-14).
Evrei au trăit o viaţă idolatră şi extrem de păcătoasă (Mica 7:2-4; Amos 2:6-8)
II. CONCLUZII VECHI ŞI NOU TESTAMENTALE
A. Israel
1. Mânia divină (2 Împăraţi 17:18; Romani 1:18)
2. Începutul şi sfârşitul pierderii Canaanului (2 Împăraţi 17:20-23)
B. Biserica
1. Harul limitat (Evrei 10:23-31)
2. De la slăbire în credinţă la apostazie şi pierderea mântuirii (1 Timotei 1:5-6, 18-19)
ÎNCHEIERE
1. Valoarea harului şi a legământului dintre Dumnezeu şi om (2 Împăraţi 17:35-38; Efeseni 2:8; 3:6-7)
2. Victorie sau înfrângere totală şi veşnică (2 Împăraţi 17:39; 18:11-12; Exodul 12:1-2,14-17)