INTRODUCEREA
1. „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa” (Apocalipsa 3:11) este o cerinţă pentru a nu pierde mântuirea, în mijloacele de amăgire şi cu explicaţii teologice ale păstrării sfinţilor în har în conceptele reformate sau cele moderne ce pot duce la o stare de pasivitate şi chiar indiferenţă
2. Păstrarea reformei este dorinţa divină de avea permanent comuniune cu oamenii, exprimată sub diverse imagini simbolice şi profetice (Ieremia 32:38-41). Pierderea relaţiei cu Dumnezeu este amintirea dureroasă a unui soţ iubitor (Ieremia 2:1-5)
I. CERTITUDINEA / CONFIRMAREA ADEVĂRATEI REFORME
1. Autentificarea reformei o poate face numai Dumnezeu prin Duhul, ceea ce se poate verifica şi prin Scripturi. Reforma deplină este asemănarea cu Hristos, iar păstrarea reformei se realizează după desăvârşirea ei, nu după tradiţii sau reforme parţiale (Coloseni 1:27-28; 2:5-7 2:9; 2 Corinteni 5:17; Apocalipsa 2:10, 13; 3:3)
2. Dovada practică a adevăratei reforme este trăirea în sfinţenie, dragoste, dreptate, evlavie (Tit 2:1-14)
II. ATITUDINI / PRINCIPII ÎN PĂSTRAREA REFORMEI
1. Stabilirea unor principii, reguli (obiceiuri sfinte) cu conţinut spiritual - „învăţătură sănătoas㔺i aplicaţie practică „sănătoasă” - „Deuteronomul” N T , aşa cum îi învăţau şi apostolii pe ucenici (Coloseni 2-3; 1 Petru 4-5)
2. Exemple:
a) instabilitatea stăpânilor de sclavi şi a conducerii regatului lui Iuda din vremea lui Zedechia (Ieremia 34:8-17)
b) perseverenţa recabiţii, exemplu pentru perseverarea sfinţilor în har, care asigură păstrarea sfinţilor în har (Ieremia 35)
c) Daniel, Hanania, Mişael, Azaria, Mardoheu, Estera şi alţii
3. O relaţie bună cu Dumnezeu - pierderea dragostei duce la neîmplinirea Legii – cuvântul de referinţă în scrierile apostolului este rămâne (Ioan 5:42; 15:4-11; 2 Timotei 4:10; 1 Ioan 2:15,24,28; 4:10,12,16;). Aceasta era deosebirea dintre Efes şi Tiatira (Apocalipsa 2:4-5, 19)
4. Păstrarea unei relaţii bune cu cei credincioşi prin practici sfinte şi evitarea prieteniiilor cu cei apostaţi şi cu lumea asigură un mediu propice neprihănirii – poporul Domnului, sfinţii, nu fac parte dintre neamuri, fiind un popor scos din lume (Ioan 17; 1 Corinteni 15:33; 2 Timotei 2-3)
ÎNCHEIERE
1. Păstrarea scopului suprem: venirea iminentă şi dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu va constitui un motiv puternic de păstrare a unei bune relaţii cu Dumnezeu: „Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!” (Apocalipsa 2:25)
2. Păstrarea reformei asigură (pe lângă mântuirea viitoare) o viaţă împlinită pe pământ: „Toţi cei ce Te caută, să se veselească şi să se bucure în Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta, să zică neîncetat: «Prea mărit să fie Dumnezeu!»” (Psalmi 70:4). Atitudinea de teamă sfântă este cheia păstrării - „... evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare” (1 Timotei 4:8)