INTRODUCERE
1. Reforma porneşte de la constatarea stărilor păcătoase, dorinţa şi angajamentul de schimbare, dar nu se realizează o transformare totală pe moment, de accea, reforma trebuie continuată, desăvârşită Noul Testament vorbeşte frecvent despre „creştere” spre maturitate, ceea ce însemnă continuarea reformei (Efeseni 4:15-16; 1 Petru 2:2; 2 Petru 3:18).
2. Continuarea reformei trebuie susţinută de păstrarea reformei – lecţia 9
I. CONTINUAREA APROPIERII DE DUMNEZEU
1. Căutarea sinceră a întregului adevăr va duce la apropierea tot mai mult de Dumnezeu (Ioan 7:17): „Atunci vei propăşi, dacă vei căuta să împlineşti legile şi poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru Israel. Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, nu te teme şi nu te înspăimânta” (1 Cronici 22:13). Cercetarea Scripturilor este o necesitate în procesul cunoaşterii lui Dumnezeu (2 Împăraţi 23; Ezra 7:10; Neemia 8; 2 Timotei 3:14-17; Evrei 6:1-2)
2. Rugăciunea şi dorinţa de schimbare totală în bine va deschide orizontul spiritual şi va asigura reuşita reformelor (Efeseni 1.17-21; Filipeni 1:9-11; Coloseni 1:9-12). Patriarhul Avraam a continuat părtăşia cu Dumnezeu, care l-a desăvârşit şi consacrat (Geneza 12:8; 13 4)
3. Starea spirituală specifică reformei, axată pe dorinţa profundă de pocăinţă, persistă prin efectul Duhului la nivelul conştiinţei şi prin starea de mediu (la reformele de grup), până la finalitatea procesului de schimbare în bine (2 Corinteni 7:9-10). Ex.: Angajamentul de apropiere de Dumnezeu a fraţilor penticostali - Lugoj, 1958
II. IMPLEMENTAREA REFORMEI ÎN SFERA DE RESPONSABILITATE
1. Angajamentul cel mai sacru este legământul, sau reînnoirea legământului iniţiat de Dumnezeu în favoarea omului (2 Cronici 15:12; 34:31-32; 1 Timotei 6:11-14)
2. Rolul liderilor, de la rege la fiecare bărbat în casa lui presupune coordonarea reformei în toate domeniile şi compartimentele structurale de responsabilitate. Exemplul regilor din Israel, face diferenţa dintre procentul de reformă implementată:
a) Iehu – reformarea fără afectarea moştenirilor tradiţionale (2 Împăraţi 9-10)
b) Asa şi Iosafat– reforme prin eliminarea influenţelor religiilor canaanite (2 Cronici 14-19)
c) Iosia şi Ezechia, Ezra / Neemia (următorul ciclu de lecţii – Împreună pentru Ierusalim) – reforme bazate pe Cuvântul scris şi o relaţie profundă cu Dumnezeu (2 Cronici 29-31; 34-35; 2 Împăraţi 22-23)
3. În acest context se impune educaţie sfântă, pentru creşterea spirituala (Efeseni 4:20-5:18; Coloseni 3) şi măsuri disciplinare, prezente în V T, dar şi în lucrarea apostolilor – ele constitue un ajutor pentru unii (mai leneşi) şi o piedică pentru alţii (mai obraznici), care ar putea constitui un pericol pentru mişcarea de reformă: „şi oricine nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia omorât, fie mic fie mare, fie bărbat fie femeie” (2 Cronici 15:13); „Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare” (2 Corinteni 10:6)
ÎNCHEIERE
1. Continuarea reformei este dorinţa divină („har după har” - Ioan 1:16-17), în vederea desăvârşirii noastre. Apostolul Pavel era desăvârţit şi totuşi lupta pentru desăvârşirea lui, în cunoaşterea şi asemănarea cu Hristos (Filipeni 3:10-14)
2. Necontinuarea reformei asociază cu nepăstrarea ei fac să fie totul un „foc de paie” – moda „trezirilor spirituale de scurtă durată” - teama apostolului pentru corinteni: „Mă tem ca, la venirea mea la voi, să mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi şi să trebuiască să plâng pe mulţi din cei ce au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile pe care le-au făcut” (2 Corinteni 12:21)