INTRODUCERE
1. Reforma individuală este reforma reală, ea contează în mod fundamental, pentru că Dumnezeu se raportează la fiecare om separat, iar mântuirea este individuală (Ezechiel 18:20-32). Ex.: Omul care predica fără succes, dar o făcea ca „să nu se lase şi el de pocăinţă”
2. Reforma individuală este baza reformei în familie şi în popor, având un cadru propice atunci când mai mulţi indivizi se întorc la Dumnezeu (Ioel 2:28-32)
I.REFORMA ACCEPTATĂ
A. Reforma pocăinţei iniţiale
1. Reforma este un apel / o chemare de la moarte la viaţă ((Proverbe 1:23; Ezechiel 33:11; Luca 15:24): „Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire” (Iov 36:10).Ex.: O tânără ce refuza să se pocăiască a fost îndemnată să spună în fiecare dimineaţă: „Nu-l vreu pe Dumnezeu!” N-a rezistat mult şi s-a căit de răzvrătirea ei
2. Întoarcerea la Dumnezeu începe prin lumina adevărului: „...ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată” (2 Corinteni 3:16); „Eu n-am vorbit în ascuns, într-un colţ întunecos al pământului. Eu n-am zis seminţei lui Iacov: «Căutaţi-Mă în zădar!» Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept” (Isaia 45:19). Lumina duce la conştienţa ce produce cercetare – căutare: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33)
3. Vremea întoarcerii la Dumnezeu este tinereţea (Eclesiastul 12:1), aşa cum a făcut-o regele Iosia (2 Împăraţi 23:25), dar uneori Dumnezeu are multă răbdare, ca în cazul regelui Manase, care abia „când a fost la strîmtoare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui şi s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi” (2 Cronici 33:12) şi a trecut la acţiuni practice de reformă (2 Cronici 33:19). Ex.: Un tânăr răzvrătit a plecat departe de casă şi de Dumnezeu, iar tata i-a spus să-şi shimbe numele. După câţiva ani s-a întors la Domnul – ziua convertirii sale a numit-o: „O hapy day!” şi de atunci semna OHDay. Peste ani a ajuns bogat şi făcea multă milostenie, semnând OHDay, dar istoria dărniciilor lui a fost cunoscută doar după moartea lui
B. Reforma pocăinţei ulterioare
1. Cercetarea / constatarea abaterii şi întoarcerea la calea iniţială (Iacov 5:19-20; Apocalipsa 2:5), cum „ai primit” (Apocalipsa 2-3). Cazul ucenicului Petru dovedeşte slăbiciunea umană şi harul unei pocăinţe ulterioare, în „clipa” conştientizării necesităţii ei (Luca 22:32)
2. O revenire, după o abatere presupune disciplinare din partea Domnului - suportarea unor pedepse: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa 3:19). Situaţiile şi experienţele sunt diferite, dar finalitatea trebuie să fie reapropierea de Dumnezeu (2 Corinteni 2:5-11; 7:8-11; Evrei 12:5-12). Exemple: Ezechia (2 Cronici 32:26); Iona (Iona 2:2).
II. REFORMA IMPLEMENTATĂ
A. Aplicarea noilor adevăruri descoperite (Biserica reformată în continuă reformare)
1. Pocăinţa ca mod de viaţă este partea de bază a reformei (Evrei 6:1-2) – o chemare primită / acceptată, care anuleazuă trecutul păcătos şi relansează omul într-o nouă relaţie cu Dumnezeu – acesta a fost mesajul profeţilor, până la Ioan Botezătorul, dar şi a Domnului Hristos şi a ucenicilor Săi (Matei 3:11; 4:17; Marcu 6:12). Pocăinţa trebuie să fie reală şi să cuprindă căinţa cu smerenie şi lacrimi şi credinţa însoţită de fapte (Ezechiel 33:9-15; Fapte 3:19). „Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră ...” (Luca 3:8). „Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând” (Isaia 55:7). Eistein: „Este mai uşor să faci modificări în structura atomului, decât în duhul omului” . Ex.: „Doi fraţi pocăiţi şi bătaia preotului
2. Reforma presupune şi reorganizare prin separarea de lume şi lucrurile ei (Ioan 17:11-18; 1 Ioan 2:15-17) ei şi încadrarea în poporul lui Dumnezeu – turma sfântă „Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre” (1 Petru 2:25). Cazul evreilor ce primeau credinţa în Domnul Hristos şi se separau de sinagogile unde era respins adevărul arată necesitatea reorganizării, fapt care se aplică în toate situaţiile similare (Fapte 19:8-9; 2 Timotei 3)
B. Aprofundare şi desăvârşire (detalii în lecţiiile 8-9)
1. Omul cercetat de harul reformei trece la aplicaţii concrete (1 Corinteni 6:9-11; ]1 Tesaloniceni 1:8-10; Tit 3:3-8). Cazul Roboam evidenţiază nestatornicia şi refuzul implementării definitive a reformei în viaţa unui om: „... căpeteniile şi împăratul s-au smerit... (apoi, după cinci ani) ....El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul” (2 Cronici 12:14)
2. Toată viaţa este un proces de sfinţire, o luptă după neprihănire, pentru cunoaşterea şi apropierea de Dumnezeu, ca în cazul neprihănitului Iov - „De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă” (Iov 42:6) şi a preaiubitului Daniel: „Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă” (Daniel 9:3). Dorinţa asemănării cu Hristos a fost idealulul apostolului Pavel care călca pe urmele Domnului. El scria din lanţuri (Filipeni 3:10-14)
ÎNCHEIERE
1. Reforma individuală este o chemare ce merită ascultată: „Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie” (1 Cronici 28:9). Ex.: „Tatii, tu ai văzut vreun creştin aşa cum îl descrii în predicile tale?” (2 Timotei 2:19)
2. O chemare este valabilă o vreme, dar determină mântuirea şi slujirea pentru eternitate (Fapte 17:26-27; 26:19; Luca 7.29-30). „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape” (Isaia 55:6 )