INTRODUCERE
1. Reforma este o ploaie de har care nu vine din senin, iar copii spirituali (ca şi cei naturali) nu se nasc fără părinţi, reforma este un efect a unor cauze (Osea 10:12)
2. Factorii proreformă depind de noi oamenii, iar reforma este un har de la Domnul (Isaia 59:20; Fapte 3:19)
I. FACTORI INDIRECŢI
1. Miljociri / rugăciunii ale celor credincioşi, în limitele harului divin (1 Samuel 7:1-8; 12:23;15:10-11; Ieremia 15:1-2; Daniel 9:1-20). Mijlocirea supremă se realizează prin lucrarea / Numele Domnului Isus Hristos (Fapte 3:26) şi Duhul Sfânt (Romani 8:26-27)
2. Necazul / pedepsele divine (Psalmi 78:34; Ieremia 18:11; Osea 5:15). Fiul risipitor a fost cercetat de o foamete (Luca 15:14-19). Oamenii pot nega şi respinge determinarea divină prin pedepse – lecţia 4 (Apocalipsa 2:16, 20-21), situaţie în care suferă fără şansa mântuirii, ca unul din tâlhari răstigniţi lângă Domnul (Luca 23:39-43). Recunoaşterea dreptăţii pedepselor divine pentru o viaţă trăită în neascultare de Dumnezeu este receptarea unui mesaj indirect, dar cu referire dine determinată (Psalmul 119:67, 71; Isaia 9:13; 19:22; 2 Cronici 15:4; Psalmi 119:75; Ieremia 31:19; 36:3). Ex.: Pasărea exotică ce a revenit pe vapor pentru că nu avea altă variantă mai bună; Indianul ce a răpit copilul unei familii de misionari, „trăgându-i” după el în noapte, departe de sat
II. FACTORI DIRECŢI
A Externi
1. Informări profetice menită să atragă atenţia asupra realităţii spirituale, planurilor divine de lucrare şi condiţiilor proreformă (Amos 5:4; Ieremia 26:2-3; Ezechiel 3:19). Ex.: Vânătorul ce şi-a împuşcat câinele, care lătra mereu, într-o noapte când a fost prădat de hoţi
2. Propovăduitori ai împăcării cu Dumnezeu – evanghelizarea (Fapte 26:17-21; 2 Corinteni 5:18-20; 2 Timotei 2:24-25); O tânără plecase să se sinucidă (aruncându-se în apă de pe un pod), dar a întâlnit un credincios, care a determinat-o să se pocăiască
B. Interni
1. Renunţarea la idolatrie este o condiţie obligatorie; dualitatea şi sincretismul nu au fost acceptate niciodată de Dumnezeu şi nu sunt posibile, prin incompatibilitatea dintre adevăr şi eroare, dintre bine şi rău (Iosua 24:23; 1 Samuel 7:3; Matei 6:24)
2. Un plan / proiect de apropiere de Dumnezeu prin schimbări concrete completează dosarul pus înaintea Domnului pentru aprobarea „bugetului” îndurării, hotărârea fermă de abandonare a păcatului şi eforturi de împlinirea voii lui Dumnezeu, „cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2): „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!” (Isaia 1:16-17). O hotărîre divină favorabilă depinde de acţiuni umane concrete (Ieremia 18:7-8)
3. Smerenia prin post şi rugăciunea favorizează procesul de reformă prin sensibilizarea deopotrivă, a lui Dumnezeu şi a oamenilor (Ieremia 36:6-7; Osea 14:1-2; Ioel 2:12-13; Iona 3:5-10). Întoarcerea lui Petru s-a realizat cu un plâns amar (Luca 22:32, 61-62). Penitenţa lui Ahab n-a fost deplină datorită relaţiei cu Izabela şi cultul (prorocii) lui Baal; Ex.: Motivul acceptării doctrinei predestinării pentru o bătrânică: „Dacă Dumnezeu nu mă alegea dinainte, nu mai avea motive să o facă”
ÎNCHEIERE
1. Domnul „... este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe care le trimite” (Ioel 2:13). El apreciază şi începuturi slabe, dar să fie reale şi statornice. „Tu, deci, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău” (Osea 12:6)
2. Pe fondul acestor factori, prin contracararea factorilor antireformă – lecţia 4, apare dimineaţa binecuvântată a deşteptării spirituale, la nivel individual, familial sau în întreaga comunitate – lecţiile 5-7. „... Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi” (Zaharia 1:3)