Iosif Anca > Proroci şi prorocii (schiţe)

Lecţia 07. Amos şi Obadia
Iosif Anca


INTRODUCERE

1. În timpul domniei lui Ieroboam al doilea, un împărat prosper şi biruitor (2 Împăraţi 14:25, 28), prorocul Amos  este trimis la Betel – loc sfânt al Împărăţiei, unde slujea preotul Amaţia  (Amos 7:10-15)

2. Obadia – un glas al Domnului pentru Esau şi Iacov

 

I. AMOS

A. Viaţa (un păstor făcut (chemat) proroc (7:14-15)

1. Originea: Tecoa (Iuda), un fiu de la ţară (Amos 1:1)

2. Profesia: păstor în Tecoa, strângător de smochine de Egipt (Amos 7:14)

3. Locul activităţii: Iuda, trimitere la Betel – Israel (7:13-15)

4. Condiţii: prigonit datorită prorociilor (7:10-12); în general (2:11-12)

B. Activitatea

1. Caracteristici ale lucrării sale:

            a) forma mesajului: vedenii (Amos 1:1, 7-9 – 5 vedenii); mesaj – dialog cu Domnul (7:2-3; 9:1)

            b) datoria (obligaţia) proorocului – o percepţie puternică a vocii Domnului (1:2; 3:7-8)

            c) prorociile lui: „împotrivă” (cap. 1, 2), dar dovedite (3:1; 3:11; 5:9, 11)

2. Mesajele sale: vedeniile – anunţurile oficiale (3:6-7)

            a) pentru popoarele vecine Israelului (cananite): Pentru 3-4 nelegiuiri – hotărâre irevocabilă – foc şi mistuire (1:3; 2:3). Tot ce se întâmplă la diferite popoare este hotărârea Domnului, în special pentru raportul lor cu „Israel”

            b) pentru Iuda şi Israel (special); dar şi pentru Ieroboam (7:10-11) şi Amaţia (7:16-17)

 3. Conţinut:

                        a) mustrări (5:10; 7:4-7, 14, 15); scop: poate Domnul va avea milă (Proverbe 6:23; 2 Timotei 3:16; 4:2);  mijlocirea proorocului (7:2-7; 8-9)

                        b) pedepse: repetate şi agravate (4:6-13) – finalul – hotărârea definitivă (8:2, 11-14; 9:2-4); accentuare pentru cei ce se împotrivesc mustrării (Proverbe 29:1) – caz Amaţia (7:17)

            c) motive: păcatele poporului (5:12); răul iubit (5:15; Apocalipsa 3:16-19);  neorânduială: (3:19); lipsă griji – fricii sfinte (4:12; 5:18, 20; 6:1); slujbele unite cu păcatul: (4:4-5; 5:21-24; 6:5); nedreptate: (5:11-12; 4:1; 8:4-6);  mândrie (6:8); îmbuibare (6:4, 6)

                        d) făgăduinţele mântuirii (9:11-15)

 

II. OBADIA

A. Generalităţi

1. Un proroc „mic” (Vechiul Testament), anonim – dar prin care vorbeşte Domnul (Obadia 1:1)

2. Duhul comun al prorocilor (1 Petru 1:11; 2 Împăraţi 2; Fapte 10:43)

B. Tema prorociei

1. Edomul (1:15) – nu trebuia (8 ori pe zi – 1:11-14) – valabil pentru toate popoarele (1:16)

2. Mântuirea prin sfinţenie: finalul istoriei – Împărăţia Domnului  (1:17)

 

ÎNCHEIERE

1. 2 proroci de jos prorocind împotriva celor de sus care uită Legea şi devin idolatri, pogorând Numele Domnului (2:4, 7). Oameni nepopulari şi nedoriţi (Matei 5:11-12; Luca 6:26)

2. Prorocii sunt la temeliile lucrărilor lui Dumnezeu: Israel - Legea şi proroci (Vechiul Testament); Biserică - învăţătură şi prorocii (Noul Testament)