INTRODUCERE
1. Suferinţa, necazul şi durerea sunt stări ce afectează întreaga fiinţă umană (Proverbe 15:13)
2. Împlinirea, fericirea, liniştea şi sănătatea nu depind numai de factori externi ci şi de factori interni căci duhul determină trupul (Proverbe 15:15-17)
I. SUFERINŢA UMANĂ (o realitate iminentă – Proverbe 14:13)
A. Suferinţa celui rău (o stare necesară – Proverbe 20:30)
1. O auto pedeapsă, un efect (Proverbe 5:22; 12:21; 13:21; 22:5; Ieremia 2:19)
2. Provocată şi întreţinută prin duhuri şi oameni (Proverbe 18:14; 28:28; 29:2; 12:10)
B. Suferinţa celui neprihănit (suferinţa este numai un efect al păcatului -Isaia 53:3-5; Proverbe 3:24-26)
1. Neprihănitul este păzit de o serie întreagă de nenorociri şi suferinţe (Proverbe 11:8; 3:8; 30:7-9). Trăieşte ziua în frica de Domnul (înţelepciune) şi o să ai liniştea conştiinţei şi paza îngerilor (Proverbe 19:23; Psalmul 34:7)
2. Neprihănitul poate fi pedepsit sau îngăduit să sufere (Proverbe 3:11-12; 25:4; 1:26-28; Matei 7:24-25)
II. ÎNŢELEPTUL ŞI SUFERINŢA (Romani 8:18, 28)
A. Atitudinea înţeleptului faţă de propria suferinţă (Proverbe 14:10)
1. Apelul la Dumnezeu şi încrederea în El (Proverbe 15:3, 9, 32-33; 16:1-3)
2. Raportarea dreaptă faţă de oameni (Proverbe 29:25; 25:19)
B. Atitudinea înţeleptului faţă de cei în suferinţă
1. Atenţie, tratare înţeleaptă, biblică (Proverbe 19:15-20; 14:21; Iov 6:14). Vezi caracterul lui Dumnezeu (Exodul 34:6-9)
2. Ajutor: de la milă la ajutor practic, aşa ca samariteanul milostiv (Proverbe 25:20-22; Luca 10:25-37)
ÎNCHEIERE
1. Suferinţa se explică prin legea cauzei şi efectului pentru bine şi rău (Proverbe 10:24)
2. Suferinţa în raport cu timpul (Proverbe 10:28)