1. Darurile Duhului se primesc prin voia şi puterea Duhului dar se „receptează” prin dedicare şi consacrare (1 Corinteni 12:8-12; Romani 12:1-2; Fapte 13:1-3; 1 Petru 4:10-11)
2. Darurile (aptitudinile) se dezvoltă prin utilizare permanentă, în masura ofertei divine (2 Timotei 1:6; 1 Corinteni 14:1,12; Evrei 5: 13-14; Romani 12:3b)
3. Darurile se intrebuinţează după principii (rânduieli, reguli) în scopul zidirii (edificării) adunării (1 Corinteni 14:20, 26, 33, 40), desavârşirii sfinţilor (Efeseni 4:11-16). În acest scop primează utilitatea, valoarea, înţelepciunea (1 Corinteni 14: 4-9, 29), iar dragostea reglează totul în slujire (1 Corinteni 14:27-31; 13:1-13)
4. Există tendinţe negative, ce trebuie evitate căci împiedică slujirea ( Matei 20:28; 1 Petru 4:11b), prin autoexcludere (1 Corinteni 12:15-18), sau excludere silită (1 Corinteni 12:19-22)