INTRODUCERE
1. Amabilitatea divină – delicateţe (Osea 6:6)
2. „Chrestotes” (lb. greacă) – lipsa dorinţei de a face rău, sau de a produce suferinţă sau supărare – caracterul care-i face pe alţii să se simtă bine
I. CARACTERIZARE
A. Origine
1. Dumnezeu (Psalmul 17:7; 69:16; Marcu 10:18); dovedită desăvârşit în Isus Hristos
2. Duhul Sfânt (Galateni 5:22)
B. Componente
1. Milă – dărnicie (Psalmul 112:5)
2. Iertare (Efeseni 4:32)
3. Bunăvoinţă – amabilitate constantă (Filipeni 2:1-4; Efeseni 4:29-31)
4. Inimă bună (Luca 8:15); roadă în tot felul de fapte bune (Tit 3:14, 8)
II. MANIFESTARE
A. Manifestări
1. În relaţia cu Dumnezeu – rodire (Isaia 5:2-4); ascultare (Efeseni 6:1, 5); slujire (Efeseni 6:6-8)
2. În relaţiile cu Biserica – cei credincioşi (2 Corinteni 6:6; 1 Petru 5:2; Filipeni 1:15)
3. În relaţiile cu lumea (Luca 6:27-36; 1 Corinteni 15:33)
4. În judecata dreaptă (2 Samuel 22:25-27; Ieremia 24:2, 4-5)
B. Exemple biblice
1. Dumnezeu – „cel prea bun” (Marcu 10:18; 1 Petru 2:3; Psalmul 59:17; 100:5); dovedită în: natură (Genesa 31; Psalmul 65:11; 104:28); evenimentele istorice (Psalmul 52:9; 145:7); învăţătura Sa (Psalmul 25:8; 119:65-68); judecata Sa (Psalmul 119:39; Matei 13:48-49); în mântuire (Romani 2:4; Tit 3:4; Iacov 1:18)
2. David - o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu faţă de prieteni (2 Samuel 9:1-10), şi faţă de duşmani (1 Samuel 24:4-18)
3. Iov – bunătatea celui bogat şi neprihănit (Iov 29:12-16; 21-25)
4. Tabita – bunătate unei femei (Fapte 9:36, 39); Corneliu – bunătate unui bărbat (Fapte 10:2)
ÎNCHEIERE
1. Bunătatea lui Dumnezeu (Psalmul 109:21); laudă-L (Psalmul 106:1; 107:1)
2. Încrede-te în El şi fi bun! (Psalmul 37:3; 85:10)