Iosif Anca > De vorbă cu Isus (schițe)

Lectia 10. Dialogurile suferinței ispășitoare
Iosif Anca


INTRODUCERE

1. „Procesul” şi „condamnarea” Mântuitorului era o dublă judecată: oamenii (poporul lui Dumnezeu) judeca pe Dumnezeu iar El judeca omenirea (Fapte 4:25-28)

2. Analiza acestui studiu vizează discuţiile din etapele procesului răstignirii

 

I. PROCESUL AUTORITĂŢILOR EVREIEŞTI

A. Trădarea şi arestarea

1. Complotul preoţilor şi oferta lui Iuda (Marcu 14:1-2; Ioan 11:47-50, 57; Matei 26:14-16, 24)

2. În noaptea arestării, în grădină (Matei 26:46-47; Ioan 18:1-3)

            a) Iuda – „aceasta ai acceptat să o faci, fă-o” (Matei 26:48-50)

            b) ostaşi şi aprozi - „Eu sunt” – „Mă predau” (Ioan 18:4-11; Matei 26:52-54)

            c) gloatelor, conducătorilor – „ceasul întunericului” (Matei 26:55-56; Luca 22:52-53)

B. Judecata marilor preoţi şi a Soborului

1. În faţa lui Ana – întrebări al căror răspuns fusese dat şi o justificare a nevinovăţiei cuvintelor Lui (Ioan 18:13, 19-24)

2. În faţa lui Caiafa (Ioan 18:24, 28; Matei 26:57)

            a) mărturii mincinoase – tăcere (Matei 26:59-63)

            b) acuzaţia hristică – recunoscută (Matei 26:63-66)

            c) provocări, tortură – răbdare (Matei 26:67-68)

 

II. PROCESUL ÎN COLABORARE CU AUTORITĂŢILE ROMANE

A. În faţa lui Pilat (dimineaţa – Matei 27:1-2) şi a lui Irod

1. O acuzaţie pe fond politic, cu multe anexe – un răspuns înţelept şi atât (Ioan 18:29-38; Matei 27:11-14)

2. O înfăţişare în tăcere şi suferinţă în faţa lui Irod (Luca 23:5-11)

3. Continuarea procesului în faţa lui Pilat, care prin dreptate şi sesizare încerca să evite judecarea – condamnarea, dar riscul era prea mare – Cezarul (Matei 27:15-24; Ioan 19:12-16)

            a) o cercetare profundă şi repetată însoţită de tortură – tăcere şi un răspuns sintetic, complex (Ioan                       19:1-11)

                        b) condamnarea şi drumul calvarului: convulsii şi tânguire (Luca 23:26-31)

B. La Golgota (cu o inscripţie – Ioan 19:19-22)

1. Declaraţii, provocări, batjocuri (un tâlhar şi un sutaş – Luca 23:40-42, 47); toţi ceilalţi – cei dragi (Luca 23:35-39)

2. Cele 7 declaraţii de pe cruce (Matei 27:46; Luca 23:34, 43, 46; Ioan 19:26-28, 30)

 

ÎNCHEIERE

1. Caracteristica generală a dialogurilor suferinţelor ispăşitoare – împlinirea profeţiilor (Isaia 53:3-5, 7)

2. Diferenţa majoră între Domnul şi Petru în timpul judecării (Matei 26:59-75; 1 Petru 5:14-18; 4:12-19)