INTRODUCERE
1. Cărturarii erau scribii Vechiului Testament, dar adăugaseră la Cuvântul lui Dumnezeu interpretările şi obiceiurile „culese” de-a lungul secolelor (Luca 11:45-52)
2. Fariseii erau gruparea religioasă cu doctrina cărturarilor, ei aveau o formă religioasă îngustă, dar nu o înţelegere spirituală reală (Luca 11:42-44)
3. Discuţiile polemice erau provocate fie de Domnul pentru ai face să înţeleagă, fie de ei, în general cu gând rău (Marcu 8:10-13)
I. DISCUŢII POLEMICE
A. Pe teme doctrinare (dezbateri normale)
1. Criterii de clasificare, drepturi la mântuire a oamenilor neprihăniţi şi păcătoşi : (Matei 9:10-13; Luca 15:2 / Matei 21:28-32; Luca 18:10-14, 9)
2. Respectarea Legii, a sărbătorilor (Sabatului) – rolul, locul lor în mântuire (Matei 5:17-20…48; Marcu 12:28-34; Matei 12:1-12; Marcu 2:27-28)
3. Valabilitatea / necesitatea, raportul tradiţiei (obiceiurilor) cu Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 15:1-20)
B. Ispitiri
1. Relaţia Domnului Hristos cu divinitatea (YHWH), autenticitatea şi respectarea Legii, împlinirea profeţiilor – Fiul lui David: (Matei 22:34-36; 41:46; 9:2-6; 27:34; 12:24-32, 38-42; 16:1-4; Ioan 8:3-9)
2. Relaţia cu autoritatea statului (Matei 22:15-22)
II. STĂRI ŞI REZULTATE
A. Aprecierile (caracterizările) făcute de Domnul Hristos
1. Ei erau deţinătorii (moştenitorii) Cuvântului divin şi făgăduinţelor sfinte (Matei 23:2-3)
2. Înţelegerea lor (interpretarea) era greşită, erau orbi spirituali (Matei 23:13-36; Ioan 9:39-41). Motivele orbirii: slavă, câştig, ei „nu aveau nevoie” de un Mântuitor (Luca 14:7-14; 16:14-15; 18:9; 20:46-47; Matei 23:4-12)
B. Atitudinea şi răspunsul lor (o continuare – Luca 7:30)
1. Suspectare, cârtire, ură, planuri rele (Luca 5:17, 21-22; 6:11; 11:53-54; Ioan 9:22)
2. Nu toţi fariseii erau rău intenţionaţi, existau între ei oameni sinceri (Luca 13:31; 14:1; Ioan 3:1-2; 9:13-16). În general liderii erau foarte împotrivitori (Ioan 7:47-52)
ÎNCHEIERE
1. Problema lor fundamentală, rămasă emblematică era ipocrizia – o formă exterioară, fără conţinut sfânt. De aceea nu au înţeles apariţia (venirea) Împărăţiei lui Dumnezeu în duh şi adevăr, nu în plan fizic (Luca 11:37-41; 17:20-21-37)
2. Domnul şi-a sfătuit ucenicii, în condiţia rămânerii lor în aceeaşi stare, să-i lase (aşa a făcut şi El – Matei 16:4) şi să se păzească de ei (Matei 15:14; 16:6; Marcu 12:38)