INTRODUCERE
1. O parte importantă a lucrării Domnului Isus Hristos a fost formarea ucenicilor. Aceasta a inclus numeroase discuţii, din care o parte sunt consemnate în Evanghelii (Ioan 20:30-31; Fapte 1:3)
2. Discuţiile lor constituie o sursă importantă pentru cunoaşterea noului legământ şi a implicaţiilor lui (Ioan 6:67-69)
I. DISCUŢII DESPRE PERSOANE ŞI LUCRARE
A. Referinţe la Domnul şi evenimentele vieţii Lui ispăşitoare
1. Cine este Isus?:
a) sondaje publice determinate de cunoaşterea şi recunoaşterea fiecăruia (Matei 16:13-14; Luca 9:19; Ioan 7:11-15; 10:20-21). Ex.: samaritenii (Ioan 4:19, 25, 29, 41-42); Irod (Luca 9:7-9; 23:6-9); părinţii şi orbul (Ioan 9:19-41)
b) declaraţii şi încredinţări ale ucenicilor (Matei 16:15-21, 24-28; Marcu 10:32-34)
2. Ce se va întâmpla cu Isus? Informaţii profetice, tainice, dar şi directe, ce au oferit o înţelegere parţială dar pregătitoare referitoare la evenimentele morţii şi învierii Domnului (Luca 9:43b-45; Matei 26:30-32; Ioan 14:1-6, 21-27; 16:16-22, 27-33)
3. Discuţiile finale (post-înviere):
a) adeverirea învierii, din punct de vedere biblic, practic-vizibil; mustrări-explicaţii (Marcu 16:10-14; Luca 24:36-48)
b) autorizarea lucrărilor lor comune (Matei 28:18-20; Ioan 20:21-23)
B. Referinţe la activitatea comună în cei 3,5 ani
1. Partea naturală a lucrării - suportul material al lucrării e unul uman normal, dar sub binecuvântarea divină şi se realizează prin efort propriu şi ajutor voluntar (Ioan 4:6-8. 30-31; Luca 22:8-13; 7:36; 8:1-3)
2. Partea supranaturală – miracolele fizice sunt dovezi ale harului şi puterii divine dar nu o regulă (Matei 14:14-19; 15:32-36). Ei erau sub grija Domnului (Marcu 4:37-41; 6:48-52)
3. Diferite păreri organizatorice (Matei 15:23-24; 19:13-14; Ioan 11:7-15)
C. Referinţe la misiunea ucenicilor (o lucrare hristică, nu o reeditare a formelor iudaice – Luca 12:1)
1. Conţinutul spiritual al lucrării (o necesitate fundamentală pentru oile pierdute); păstori ce hrănesc (predicare), vindecă, îngrijesc şi păzesc – sub împuternicirea Stăpânului (Luca 9:1-3; 24:49; Marcu 16:15-18)
2. Aspecte spirituale şi socio-umane ale lucrării:
a) organizare orientată spre slujire (Luca 9:46-56; 22:24-30)
b) susţinere fără taxe şi impozite „spirituale”dar cu susţinerea liberă a lucrării şi a lucrătorilor (Matei 10:7-10)
c) abordarea incisivă, mobilitate fără pretenţii, dar retragere la respingere şi nonviolenţă (Matei 10:11-17). Posibilitatea atragerii urii şi răzbunării, a suferinţei în general (Matei 10:18-36)
d) dăruire totală – răsplată asigurată (Matei 10:37-42)
e) aspecte interne – rezolvări în faze pre sau post păcat (Matei 18:1-20; Luca 17:1-4)
II. DISCUŢII DOCTRINARE
A. Referinţe la doctrinele fundamentale ale mântuirii prin credinţă şi ale practicii vieţii de credinţă (continuităţi şi completări ale vechiului legământ – Matei 5:17-20)
1. Pildele Împărăţiei (două feluri de a înţelege – Marcu 4:33-34; Matei 13:10-17). Ele prezintă metodologia şi raţionamentul divin în instalarea şi accesul în Împărăţia Cerurilor (Matei), lui Dumnezeu (Luca). Ex.: Matei 13 - pilda semănătorului şi pilda neghinei şi grâului – au fost interpretate ucenicilor, arătând răspunsul oamenilor şi stările lor ulterioare, sub efectele celui rău – până la rezolvarea finală a „cazului” (Matei 13:18, 36). Alegoriile completează învăţătura
2. Tainele hristice (ipostaze, lucrări ale Fiului) descoperite aleşilor, ucenicilor – unele urmau a fi completate prin descoperirea Duhului Adevărului (Ioan 6:60-69; 14:6; 15:1…). Unele doctrine vor fi tratate separat, în lecţiile viitoare
3. Trăirea socială, cotidiană, a credinciosului şi rolul credinţei în realizarea obiectivelor uceniciei (Habacuc 2:4; Ioan 14:7-14):
a) disciplinele spirituale: rugăciunea (Luca 11:1-4); postul (Matei 6:16.18; 9:14-15); milostenia şi darurile pentru Domnul şi lucrare (Matei 6:1-4; Marcu 12:43-44)
b) problemele existenţei fizice şi a condiţiilor vieţii; atenţie la îngrijorări şi îmbuibări (Matei 19:23- 29; Luca 12:22-34)
c) relaţiile sociale; înţelegerea condiţiei de a fi în afara lumii şi a trăi în iubirea jertfitoare (Luca 6:20- 40; Ioan 17:6-19)
B. Referinţe la evenimentele viitoare (împlinirea planului divin – instalarea împărăţiei veşnice - Matei 24:27-33). Ei au întrebat pentru viitorul imediat (pe oameni îi preocupă generaţia lor), dar Domnul a răspuns pentru toate generaţiile, căci El controlează totul (Matei 24:1-3). Fără detalii exacte (e „treaba Tatălui” – Fapte 1:7)
1. Riscul major al înşelării pe fondul religiei apostate (Matei 24:4-5, 22-26; Luca 17:20-23)
2. Preocuparea materialist-hedonistă a unei lumii profund frământată (Matei 24:6-8; 21:34; Luca 17:26-30)
3. Nevoia lucrării sfinte şi apărarea credinţei chiar în condiţii de martiraj (Matei 24:9-14, 44-51; Luca 21:35-36)
ÎNCHEIERE
1. Domnul Isus Hristos a discutat (întrebat, răspuns), i-a învăţat tot ce era necesar, tot ce puteau înţelege (conform graficului timpului), restul urma să fie descoperit de Duhul Adevărului - astfel avea să fie completată revelaţia Bibliei - (Ioan 15:15; 16:12-13). În Domnul Hristos aveau sursa adevărului unic
2. Învăţătorii Legii au fost „înlocuiţi” cu ucenicii - o religie rezultată din interpretarea greşită a Legii a fost schimbată cu un adevăr curat, venit direct din partea lui Dumnezeu (Luca 11:52; Matei 11:25-27)