Informaţia este reală, naturală şi mereu actuală şi parvine din partea lui Dumnezeu, prin agenţia lui – Biblia: „Dumnezeu i-a binecuvântat şi ... le-a zis: «Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l” (Genesa 1:28); „Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi şi să nu vă împuţinaţi” (Ieremia 29:6); „Vreau, deci, ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor ...” (I Timotei 5:14).
Căsătoria presupune câteva scopuri: împlinirea planului divin cu omul şi împlinirea reciprocă a soţilor, la care se adaugă (în condiţiile decăderii umane) şi protecţia împotriva desfrânării. Potrivit modului în care suntem constituiţi ca fiinţe heterosexuale (Genesa 1:28) în viaţa de familie, în urma relaţiilor intime, prin harul divin al coparticipării la realizarea creaţiei, apar noi fiinţe ce pot fi acceptate sau nu de părinţi, în special de mame. Împiedicarea apariţiei copiilor, poate avea loc prin folosirea anticoncepţionalelor, prin avorturi directe şi alte metode.
Avortul este o crimă deschisă, dovadă atitudinea de evitare (neputincioasă) a fătului arătată de cunoştinţele şi aparatura medicală, fapt despre care orice om se poate informa. Pentru a arăta grozăvia acestei practici redau un monolog ce identifică realitatea de ansamblu a acestei crime – refuz feminin de se a angaja ca mamă:
„Sărut mâna, mama mea, sunt eu, cel din pântecele tău, care-ţi şoptesc la ureche cât sunt de speriat şi de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ţi sunt o grea povară... Dar tu nu ştii cât e de greu să nu-ţi aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu îţi văd chipul tău.
Cât aş vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, linişte, pace şi bogată dragoste! Ce puternici am putea fi împreună şi cum am învinge toate necazurile şi mai ales ce frumoasă ar fi viaţa alături de tine. Aş vrea şi eu să mă pot bucura de frumuseţea cerului senin, să alerg cu voioşie prin câmpul înflorit şi să tresar nedumerit de ciripitul vesel al păsărilor.
Ţi-aş încânta sufletul cu multe ghiduşii, iar drăgălăşeniile mele ţi-ar descreţi fruntea în clipele de cumpănă. Nu gândi că sunt mic şi neputincios, pentru că mai târziu te-aş ocroti şi m-aş face scut împotriva necazurilor. Tresar de bucurie gândind cum ţi-ai rezema capul obosit pe umărul meu şi câtă putere ai găsi acolo, cum voi fi reazemul bătrâneţilor tale.
Mamă, trebuie să-ţi mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama tăioasă mă va sfâşia şi mă va transforma în bucăţele mici, fără de viaţă, care vor ajunge la gunoi...Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara şi cum tremur de frică? Aş vrea să mă pot uita în ochii tăi şi să te rog să ai milă de mine, să-ţi zâmbesc drăgălaş - cum numai eu ştiu - să te strâng în brate şi să-ţi dau forţă şi curaj, încredere şi convingerea că nu omorându-mă pe mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăţi, pentru că îl vei mânia pe Dumnezeu.
Tu ştii cât e de greu să suporţi o nedreptate, o observaţie, o mustrare venită din partea cuiva care-ţi răneşte doar orgoliul. Imaginează-ţi ce înseamnă pentru mine să port povara nedreptăţii tale, când tu mă dai morţii pământeşti. Nădăjduiesc să-ţi fie milă de mine şi să accepţi să trăiesc, alături de alţi copii în lumea aceasta!”
Cred că în rândul celor credincioşi numărul avorturilor este foarte rar întâlnit iar rezolvarea lor este o problemă de viaţă cu efecte majore. În schimb, măsurile anticoncepţionale sunt folosite din ce în ce mai frecvent în familiile celor ce abandonează treptat slujirea după principiile biblice şi sunt influenţaţi de trăirea şi practicile celor din lume. Dar să analizăm fenomenele şi practicile contraceptive cu efectele lor.
Cele mai folosite mijloace contraceptive sunt:
-spirala sau steriletul, apărut la începutul secolului XX ca mijloc de avort timpuriu prin producerea intenţionată a unei congestii de iritare în ţesutul conjuctiv uterin ce împiedică implantarea embrionului şi îi cauzează moartea. Folosirea acestei metode are ca efecte infecţii, perforări ale uterului, sângerări, dureri. După 1987 datorită proceselor intentate companiilor producătoare în Statele Unite s-a renunţat la ele, fiind fabricate doar pentru export.
-sterilizarea, realizată pe cale chirurgicală, ce în cazul femeilor necesită anestezie şi deschiderea abdomenului. Ea are ca urmări pe termen lung sarcini extrauterine, tulburări ale ciclului menstrual şi tulburăi psihice.
-pilula antibaby, comercializată din anii 60, intervine în ciclul de reglare hormonală a corpului feminin, deconectându-l de la ritmul natural. Ea are ca efecte secundare, analizate prin observaţii medicale, boli cardiovasculare şi cerebrovasculare, favorizarea de infecţii, riscul de cancer (la sân, de piele sau al ţesutului mucoasei uterine), tumori benigne, tulburări psihice şi sterilitate.
Deşi iniţial pilula a fost prezentată ca un inhibator al ovulaţiei, s-a putut constata că ea este tot un mijloc de avort timpuriu, potrivit studiilor independente întreprinse de medici din diferite ţări. Adeseori, ovulaţia are loc şi copilul moare fiind lipsit de hrană, deoarece pilula usucă glandele care ar trebui să i-o asigure. În S.U.A. la congresul „Federaţiei Naţionale a avortului” din 1985 s-a ajuns la următoarea formulă adoptată de delegaţi: „pilula şi spirala sunt avortive”
Trebuie ştiut Psalmul 139, în care se fac referiri la modul interesant prevăzut de Creator în dezvoltarea fătului şi apariţia unei noi fiinţe. De asemenea, trebuie să ştim că în procesul zămislirii, primele 21 de zile sunt determinante, căci în timpul lor are loc lipirea embrionului dezvoltat de uterul mamei.
Pe lângă alte mijloace ca: spermicide-supozitoare, săruri alifii, spray-uri, tampoane ce şi ele produc un avort timpuriu, alt mijloc folosit de ocazie este prezervativul ce nu poate împiedica şi propagerea SIDA, aşa cum se pretinde. Poate în urmă cu câţiva ani, numărarea acestor practici demonice ar fi fost periculoasă, stărnind curiozităţi vinovate, dar astăzi ne aflăm într-o situaţie critică ce necesită o abordare pragmatică.
Pe lângă efectele, deja amintite ce în cazul avortului obişnuit (nu timpuriu) sunt mai grave în plan fizic (leziuni, hemoragii, şi alte afecţiuni uterine) şi psihic (depresii, anexietate, schizofrenie, psihoză afectivă), apar şi alte efecte indirecte asupra persoanelor coparticipante la acţiune. Sunt forţate conştiinţele medicilor ce au rostit jurământul lui Hipocrat ce conţine (în formularea de la Geneva) şi cuvintele: „... voi respecta în mod absolut viaţa omului, încă din momentul concepţiei sale ...”.
Medicul englez Ellen Grant scria în cartea sa „The Bitter Pill” (Pilula amară): „Sănătatea femeilor a fost jertfită pe altarul planificării populaţiei”, dar şi populaţia ţărilor cu natalitate foarte scăzută are de suferit şi îşi are reversul în eutanasie. Însă cele mai grave efecte sunt de ordin spiritual, căci pedeapsa divină începe de la durerea conştiinţei, dar nu se opreşte aici. Iată ce declara o mamă după un avort: „De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma? Toţi cei care m-au sfătuit să fac avortul în urmă cu doi ani – doctorul consilierul, părinţii, prietenii, prietenele şi soţul meu - m-au asigurat că aşa e cel mai bine pentru mine şi pentru copilul meu! Acum copilul meu este mort, iar eu sunt disperată! Nu mai pot să dorm noaptea, nu mai pot să râd. Nimeni nu mă înţelege!”
Concluziile medicinei contemporane, ale antropologiei, ale biochimiei şi ale biologiei dovedesc că orice avort (timpuriu prin anticoncepţionale sau chirurgical) constituie întreruperea premeditară a unei vieţi autonome, din momentul conceperii, pentru că ştiinţific nu se poate dovedi cu seriozitate existenţa unui „moment magic” înainte de care embrionul a fost doar o bucată de carne şi numai după acel moment a devenit copil (om).„Ovulul fecundat, embrionul, pruncul, adultul sunt toate stadii de evoluţie şi maturizare ale aceleaşi vieţi omeneşti. Fiecare dintre noi a existat în întregime în ovulul fecundat, numai că acesta necesită hrană şi timp pentru următoarele etape ale vieţii sale” (doctor J. C. Willke, savant şi specialist de frunte al „Fundaţiei Internaţionale a dreptului de viaţă”).
„Începutul temporal al fiinţei omeneşti datează din momentul conceperii (fecundării). Din acel moment fiinţa umană este perfectă şi unică, deoarece este absolut în toate elementele sale şi nu poate fi înlocuită cu nimic altceva. Acest embrion microscopic, care în ziua a şasea sau a şaptea a vieţii sale are abia 1.5mm înălţime, provoacă întreruperea ciclului menstrual al mamei, impunând astfel acesteia să-l ocrotească. Orice savant ce observă nepărtinitor fenomenele biologice este convins că fiinţa om începe să existe din momentul fecundării. Acesta înseamnă că distrugerea cu bună ştiinţă a unui embrion de viaţă de orice vârstă (oricând după concepere) este echivalentă cu uciderea unei fiinţe omeneşti” (J. Lejeune, prof. de genetică celulară a universităţii din Paris).
Mulţi alţi profesori academicieni şi medici cu responsabilitate declară că omul există ca om din momentul conceperii şi inaugurarea vieţii coincide cu momentul fecundării. „Naşterea adevărată este conceperea” (concluzie semnată de 2000 de specialişti ginecologi la congresul al-II-lea de la Monaco). Aceste concluzii elocvente şi pertinente ale ştiinţei medicale adeveresc afirmaţiile adevărate ale Bibliei.
Iată un caz de ispită în domeniu: „La un medic ginecolog se prezintă un bărbat cu femeia lui însărcintă şi mamă a încă trei copii, pentru o întrerupere de sarcină. Medicul îi zice bărbatului: «Mai bine omorâm (vorbea ironic) pe unul din cei trei în viaţă ca să nu punem în pericol viaţa femeii şi tot trei rămân». Ei au înţeles totul şi au renunţat la planul păcătos şi ulterior a mai născut încă doi copii după acea sarcină, din care s-a născut un copil ce a devenit un cadru universitar”.
Multe familii au experienţe speciale în care Dumnezeu, prin mijloace supranaturale sau folosindu-se de oameni, a ieşit înaintea nebuniei lor, oprindu-i de la crima abandonării „funcţiei de mamă”. Unii au trecut însă peste barierele divine din Cuvânt şi conştiinţă, dar mai târziu au observat că evitarea sub o formă sau alta a rolului de mamă, apasă cel mai greu conştiinţa unei femei,.
Oare de ce nu înţeleg şi bărbaţii că a refuza o concepere, a dori o unire fără procreere este un dublu act imoral; întâi faţă de Dumnezeu care ne-a asociat Lui în creaţie, trădându-i încrederea ce ne-a acordat-o, căci el nu mai creează alt Adam şi altă Eva fără noi; iar în al doilea rând faţă de fiinţa care ar trebui să se nască, pentru că bărbatul vrea trupul femeii (din iubire), dar acelaşi trup al femeii (mamei) este revendicat tot de iubire (acolo consumându-se prima tovărăşie) de un copilaş. Ce nedreptate criminală! Să te plimbi cu o barcă din plăcere (când ai putea sta pe mal), dar pe cel ce este în apă să nu-l laşi să urce în aceeaşi barcă pentru a nu vă incomoda, pentru a nu fi o povară în plus. Să nu uităm că Cel ce ţine barca este Stăpânul mării şi uscatului, Domnul vieţii (Maleahi 2:15).
Subiectul este mult mai vast decât spaţiul unei reviste, totuşi recomand părinţilor (soţilor) să privească o fiinţă umană în perspectiva veşniciei, să înţeleagă că gândirea divină este diferită de conceptele lumeşti hedoniste şi că Domnul a spus în Ioan 12:25 - „Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică”.
Vă reamintesc şi condiţiile de pensionare şi ajutor social prin biserică: „O văduvă ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie... să fi crescut copii...” (I Timotei 5:9). Deci slujirea ca mamă, merită răsplată din partea tuturor şi în lumea acesta.
„Se caută mame pentru sfinţi”, mame evlavioase care nu de teama urmărilor, să dea naştere unor copii, ci cu dragoste, apoi să îi educe pentru ca împreună, prin harul mântuitor al Domnului Hristos să moştenească viaţa veşnică.