„ ... Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: «Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!»” (I Împăraţi 18:21).
Orice om cu raţiune este conştient că mijloacele media sunt o putere care concurează cu succes chiar conducerea unei naţiuni. De asemenea, din antichitate s-a ştiut că muzica deţine supremaţia în manipularea oamenilor, iar Napoleon Bonaparte afirma că pana de scris întotdeauna a învins sabia. Acum, când televiziunea le încorporează pe toate acestea, să ne imaginăm ce efecte are ea asupra telespectatorilor. Cineva spunea că „cea mai crudă formă de oprimare interumană este telesclavia”. Dar să analizăm cu dreptate faptele „inculpatului”.
Ca aparat, televizorul este o invenţie tehnică, care în sine nu este nocivă, însă modul în care este folosit în lumea aflată sub influenţa lui Satan, televiziunea trebuie analizată pentru a se decide ce atitudine trebuie să aibă un om ce vrea să fie mântuit şi să-I slujească lui Dumnezeu.
Televiziunea, la începuturile ei, a fost un termometru al stării societăţii. Într-o lume doritoare de progres şi împliniri, ea s-a vrut a fi o sursă de informaţie, de cultură şi divertisment. Treptat după regulile economiei de piaţă, emisiunile TV s-au diversificat şi au ajuns să fie dominate de toate tendinţele păcătoase şi demonice: egoismul, mândria şi setea de putere în diverse domenii (II Timotei 3:2; Daniel 11:36-39), iubirea de bani-rădăcina tuturor relelor (I Timotei 6:10); curvia în toate formele de întrebuinţare a „trupului” împotriva naturii, familiei şi moralei biblice (Romani 1:24-27) şi alte pasiuni mai puţin vinovate, dar la fel de păcătoase: lenea, nepăsarea, batjocura, curiozitatea nefolositoare şi bolnăvicioasă, minciuna şi clevetirea (Galateni 5:19-21).
Aşadar prin televiziune sunt strecurate toate patimile în umanitate, în mod centralizat şi unitar, instalându-se un bordel în care intră cu uşurinţă toţi (părinţii şi copiii). La orice oră omul prin simţul văzului şi al auzului, controlează şi este controlat de lumea din jur. Personalitatea umană este mult mai puternic influenţată de televizor decât de radio (auz) sau ziare şi reviste. Omul captat de imaginile „vii” ale ecranului este modelat, realizându-se o simbioză între om şi televizor, în care omul este factorul influenţabil. Astfel în locul unirii în Hristos prin Duhul şi ucenicii săi - mentorii omului, în scopul (re)dobândirii chipului divin, are loc o deviere, demonstrată de timpul şi emoţia oferită spre ceva ce în mod nedeclarat este tot un dumnezeu. Se reeditează într-o formă mai puternică, ceea ce spunea Domnul despre Israel în Osea 9:10 – „... părinţii voştri ... s-au dus la Baal-Peor, s-au pus în slujba idolului scârbos şi au ajuns urîcioşi ca şi acela pe care îl iubeau”. În aceste condiţii, rugăciunile către Dumnezeu sunt „nălucite” de imagini pătimaşe şi imorale.
Voi explica doar câteva din relele majore pe care le aduc programele de televiziune în familii, căci „aici este statul major al diavolului” care ne arată şi ne învaţă (direct sau indirect) să practicăm desfrânarea, violenţa, calomnia şi orice altă înclinaţie spre rău.
Domeniul desfrânării este cultivat prin filmele erotice, care în special la copii şi tineri distrug personalitatea şi demnitatea sub nivelul animalelor, care-şi respectă regulile speciei. Înainte de a putea selecta binele de rău, copiii sunt „virusaţi”, căci orice imagine de pe retină este transmisă sufletului. Pericolul este real pentru orice persoană, de orice vârstă, chiar pentru cei ce au o anumită educaţie religioasă sau morală. Imaginile sexy sunt iniţial respinse, dar prin reluare, după un timp, sunt acceptate şi în cele din urmă, cei în cauză ajung consumatori de pornografie. Simţurile curate se atrofiază şi, în sfârşit, se doreşte comiterea acelor scene văzute. Voinţa cedează şi chiar doreşte noi imagini, căci setea nu poate fi stăvilită, poftele fiind în permanentă frământare. Pornografia înfrânge conştientul şi subconştientul şi-l controlează pe om cu o forţă diabolică prin acumularea acelor imagini.
Aceste stări sunt surprinse foarte clar de spiritul profetic al apostolului Pavel. El scria: „Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrînare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie” (Efeseni 4:17-19); „Fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înebunit; .... De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile.” (Romani 1:21-24).
Televiziunea este o cauză majoră a decadenţei familiilor. Copiii, provocaţi de ceea ce văd, încep foarte timpuriu şi imoral, pervers şi vinovat viaţa sexuală; cei căsătoriţi, influenţaţi de eroi ai revoluţiei sexuale, încearcă escaladarea sau demolarea oricăror ziduri ce protejau familia şi umanitatea sau decurg la „refulări” malahice, refuzând un partener de viaţă. Aceste păcate ale sufletului sunt atacul cel mai puternic împotriva umanităţii şi stârnesc cel mai puternic mânia divină, aducând distrugerea (cazul Sodomei şi Gomorei).
Televiziunea rafinează păcatul curviei. Astfel, dacă în urmă cu zeci de ani filmele de dragoste prezentau tineri ce îşi mărturiseau sentimentele şi se priveau cu căldură, ulterior au apărut săruturile provocatoare, femeile semi-îmbrăcate, ca acum să se treacă şi de pornografia heterosexuală la alternativa tot mai incisivă, a homosexualităţii practicată de personalităţi puternice şi influente din diferite ţări. Bate la poartă păcatul zoofiliei şi cerinţa legalizării pedofiliei. Iar după toate acestea va urma potopul cu foc (II Petru 3).
Un alt domeniu în care se promovează lupta împotriva Creatorului este violenţa şi pervertirea realităţii prin desenele animate. Se creează o concepţie falsă (în special pentru copii) despre Dumnezeu şi universul creat. Eroii acestor filme nu sunt nici oameni, nici îngeri, ci hibrizi (handicapaţi, cum îi numesc adesea) care cu ochii roşii şi aripi de demoni se războiesc şi ucid cu cruzime. Aceste lupte devin realităţi în „jungla de asfalt”. Se încearcă o limitare a vizionării lor de către copii, dar existenţa lor este provocatoare. Filmele ştiinţifico-fantastice, au lansat ideea extratereştrilor, iar basmele oculte au reînviat prin vampiri şi monştri. Din toate acestea este eliminat omul natural şi cu atât mai mult creştinul în efortul înduhovnicirii.
În aceste condiţii se ridică întrebarea: televiziunea este vinovată de tot răul din lume, sau sunt şi lucruri bune la televizor? Răul nu a apărut odată cu televiziunea, dar prin ea este amplificat, alături de internet, la maxim.
În programele TV sunt şi lucruri utile, dar amestecate cu cele rele, ca şi în pomul cunoştinţei binelui şi răului, din care au gustat protopărinţii noştri. Numai că, aşa ca şi atunci, omul a ajuns rob al răului. Când în fântâna din care bei apă se depozitează reziduuri toxice şi gunoi, gustul nu va mai fi de apă şi nici apa nu va mai avea aceleaşi calităţi, iar fântâna nu mai este pentru băut, ci devine canal colector. Mai întâi omul evită emisiunile rele, apoi păstrează proporţia, oferind doar un timp şi un spaţiu controlat emisiunilor provocatoare, dar de regulă sfârşeşte prin a fi controlat de rău. Astfel se dărâmă templul sacru al sufletulul lui şi se zidesc „capiştele” închinării demonice.
Muzica, (în special rockul) şi vrăjitoria, atacă pe alte fronturi fortăreaţa sufletului creştin, aşa încât numai cei ascunşi în Hristos rezistă acestui asediu concertat.
***
Într-o adunare, un predicator şi-a exprimat deshis poziţia de respingere faţă de programele TV, argumentând ca noi rândurile de mai sus. La terminarea slujbei, un om cercetat de Cuvântul Domnului l-a întrebat: „dumneavostră aveţi acasă televizor?”, predicatorul a răspuns: „da, dar este la subsol şi îl folosim foarte rar” Întreb: „ce concluzii şi ce aplicaţii îi rămâneau celui interesat să se apropie de Dumnezeu?”
Cunosc slujitori ordinaţi şi alţi membri din adunări cărora Domnul le-a vorbit direct, prin diverse mesaje să elimine televizorul. Unii l-au îndepărtat definitiv, alţii l-au pus în „carantină” un timp, apoi l-au repus în drepturi.
A avea televizor în casă este identic cu a închiria o cameră pentru prostituţie, alta pentru drogaţi şi bande mafiote sau de huligani, iar tu ca gazdă să fii condamnat să faci menaj după ei. Schimbă-ţi serviciul, căci eşti chemat să fii un prinţ al regelui! Abandonează-ţi starea mizeră şi pune-ţi haina de mireasă, căci vine mirele cu curăţie şi splendori!
Problema se poate rezolva simplu prin închirierea unei camere pentru părtăşia familiei, alta pentru rugăciuni şi altare sfinte sau unde să se facă repetiţii de cântări pentru festivitatea revenirii Fiului lui Dumnezeu. O garsonieră sau o casă cu mai multe camere poate fi un loc de atracţie pentru Dumnezeu, prin promisiunea Domnului care a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el” (Ioan 14:23). Dar atenţie, căci orice casă goală poate degenera într-un loc mai demonic ca niciodată (Luca 11:24-26).
Slujiţi Domnului cu toată inima şi cu siguranţă nu mai rămâne niciun timp şi nici un loc pentru cel rău! Viaţa creştină poate fi plină de satisfacţii şi slujbe duhovniceşti prin care să-i câştigăm şi pe alţii, aducându-i în părtăşia veşnică cu Dumnezeu.