„Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor”. (Proverbe 25:2)
„Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu” (Ioan 1:18a), nimeni nu păstrează atâta tăcere ca El şi nimeni, niciodată, nu poate să descopere, ceea ce tăinuieşte El - „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru” (Deuteronomul 29:29). În schimb întreaga lume este plină de spectacol, iar conducătorii popoarelor sunt cei mai mediatizaţi şi aspiraţiile lor tind spre noi descoperiri şi noi valori în care s-ar putea ascunde o nouă slavă.
În vremea revelaţiei prin Moise „Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit ...” (Exodul 24:16), iar când a fost inaugurat Templul de la Ierusalim „Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu” (2 Cronici 5:14), de aceea Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!” (2 Cronici 6:1). Dumnezeu nu poate fi văzut de noi oamenii, dar „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui” (Psalmul 19:1). El se „ascunde” într-un univers ce se vede mai bine noaptea, dar numai în parte, iar oamenii care au vrut să şi-L imagineze într-un mod vizibil „au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare” (Romani 1:23), ceea ce este o nebunie.
Să nu uităm că „toţi (oamenii) au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). În aceste condiţii orice om, fie el şi mare monarh, este ca şi alţi predecesori, despre care Domnul zice: „În trei ani, ca anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime; şi ce va rămâne, va fi puţin lucru, aproape nimic” (Isaia 16:14). „Te vei sătura de ruşine în loc de slavă; bea şi tu şi desveleşte-te! Îţi va veni şi ţie rândul să iei paharul din dreapta Domnului şi va veni ruşinea peste slava ta” (Habacuc 2:16). „Cu cât s-au înmulţit, cu atât au păcătuit împotriva Mea. De aceea, le voi preface slava în ocară” (Osea 4:7), cu toate formele ei de manifestare. „Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16:27).
Împăratul Solomon a avut multă slavă şi a fost un cercetător asiduu în multe domenii, dar Domnul Hristos a arătat că florile, ascunse în ţărâna pământului, l-au întrecut. „Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei” (Luca 12:27). „Căci orice făptură este ca iarba şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos ...” (1 Petru 1:24). „Toată slava lumii, piere, mai degrabă decât vine; Veşnică e numai slava, celui care face bine”, scria poetul Traian Dorz
Credincioşii sunt oameni ce trăiesc în lumea aceasta, dar au ieşit din conceptele ei; prin credinţă ei evaluează corect, valoarea şi strălucirea slavei lui Dumnezeu şi respectiv a oamenilor, printre care împăraţii sunt cei mai glorioşi. Ei aparţin Împărăţiei lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă şi o altă slavă, după cum a spus Domnul Isus: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu ...” (Ioan 17:22). Noua slavă este de aceeaşi natură cu a lui Dumnezeu şi „stă în ascunderea lucrurilor”. Astfel „... viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă” (Coloseni 3:3-4). Atenţie, căci tot Domnul spunea: „Eu nu umblu după slava care vine de la oameni. Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu? (Ioan 5:41-45).
Slava împăraţilor, de regulă, ţine cât dinastia lor, dar slava lui Dumnezeu va rămâne cât tronul lui veşnic. Împăraţii şi supuşii lor sunt elogiaţi şi premiaţi pentru cercetări, pentru că nimeni, dacă este realist, nu va putea să afirme că a ajuns să cunoască pe deplin un anumit domeniu. Dumnezeu deţine adevărurile absolute şi stăpâneşte toate domeniile de proprietate şi activitate, dar le păstrează „sub cheie”, oferindu-le apoi în generozitatea Sa, în parte, unor oameni.
Cele de mai sus pot fi exemplificate prin răspunsul unui neo-zeelandez, care în timp ce era provocat în mod repetat să admire palatele regale din Londra, cu valori adunate de sute de ani, repeta cuvintele: „La Tatăl meu este şi mai frumos!” Englezul cuprins de vanitatea gloriilor pământeşti a întrebat furios: „Unde la tatăl tău?”, primind un răspuns pe măsură: „În Împărăţia lui Dumnezeu!” Oricât ar mai continua oamenii să descopere şi să inventeze, orice splendori ar poseda, în ziua aceea, toate vor păli, inclusiv creaţia, căci se va arăta Creatorul. Atunci ne vom aminti cântarea: „Aş privi din zori în zori” şi vom rămâne cu finalul ei : „numai slava lui Isus”.
„Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta (shekinah)!” (Psalmul 57:5).