„Mai bine puţin, cu dreptate, decât mari venituri, cu strâmbătate” (Proverbe 16:8)
Acest proverb surprinde domeniul afacerilor, în special cel al problemelor materiale, şi evidenţiază două aspecte ce se află intr-o relaţie de determinare reciprocă. Este uşor de înţeles că în condiţii de dreptate, legalitate, cinste se acumulează, în general, (sunt şi excepţii) mai puţine lucruri materiale, mai puţini bani, iar cu strâmbătate se pot aduna venituri mai mari. Fie în economiile centralizate, fie în cele de piaţă, de regulă, un „certificat de dreptate” nu-şi va avea locul afişat deasupra unei „case cu bani”.
Problema care doare dar totuşi este sănătoasă, este dată de faptul că „puţin, cu dreptate” este mai bine decât „mari venituri, cu strâmbătate”. Iată câteva motive pentru care este mai bine sărac şi cinstit, decât bogat nedrept şi lacom:
-fericirea depinde de starea sufletească şi nu de nivelul câştigurilor, iar pacea şi bucuria sunt determinate de felul cum se acumulează veniturile. De exemplu: Ce bine e să ai relaţii economice, să prestezi servicii dar să laşi loc de „bună ziua”, în loc să te cerţi şi să te blesteme cineva;
-încrederea în Dumnezeu şi mulţumirea pentru purtatrea lui de grijă sunt legate de felul agonisirii şi cheltuirii banilor.
Astfel, un om ce cunoaşte implicarea divină în problemele economice, raportându-se cu rugăciune la Dumnezeu şi respectând principiile biblice referitoare la problemele materiale, nu va fi îngrijorat sau stresat, nici gelos pe alţii ce obţin venituri mai mari. În aceste condiţii cel în cauză va avea zile liniştite şi nopţi odihnitoare. Dar cine umblă după câştiguri frauduloase şi „visează” la ce au alţii, nu va putea folosi fericit nici ceea ce are.
Pe lângă alte motive ce ne afectează viaţa aceasta, să nu uităm că va fi „o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi” (F.A. 24:15) şi că Dumnezeu va fi drept cu cel drept (II Samuel 22:26) iar cel ce umblă cu strâmbătate îşi va lua plata după modul în care a procedat (Coloseni 3:25).
Acest proverb a fost enunţat de înţeleptul Solomon, care în timpul vieţii lui, a fost cel mai bogat om. Totodată proverbul face parte din Scripturile canonice, pe care le considerăm inspirate şi care, redau acest principiu şi în alte texte. Deasemenea ne sunt oferite exemple de oameni săraci sau bogaţi care au lucrat cu dreptate sau cu strâmbătate. Voltaire spunea acuzator că atunci „când este vorba de bani toţi oamenii au aceeaşi religie”. Fals!
Iată un caz al zilelor noastre. „Un frate ce avea o echipă de muncitori în construcţii a fost provocat de responsabilul domeniului „proiectări” să menţioneze, în devizele de lucrări, date suplimentare pentru a încasa şi unii şi alţii mai mulţi bani de la proprietar, despre care se spunea că e foarte bogat. Fratele a acceptat, la insistenţele proiectantului, dar şi-a pierdut pacea. A revenit şi a fost gata să-i dea celui în cauză banii ce-i râvnea. Respectivul i-a luat, dar profund mirat a întrebat care este explicaţia faptului că în loc să câştige este gata să piardă. Răspunsul a fost motivat de relaţia lui cu Domnul. După ce fratele a rezolvat problema a primit o mare bucurie şi a înţeles că e împărtăşită şi de Dumnezeu împreună cu îngerii rămaşi credincioşi. Ulterior acel proiectant a oferit multe lucrări echpiei respective, căci avea încredere în fratele. Dumnezeu l-a răsplătit ca să ştie şi alţii că aşa este „mai bine”.