INTRODUCERE
1. Acuila (soţul) şi Priscila (soţia) au fost Iudei (Faptele Apostolilor 18:2-3)
2. Itinerarul călătoriilor pământeşti: Pont (Acuila), Roma (Faptele Apostolilor 18:2), Corint, Efes, (Faptele Apostolilor 18:18-19), Roma (Romani 16:3), posibil iar la Efes (II Timotei 4:19)
I. FAMILIA ÎN RELAŢIA CU DUMNEZEU
A. Trecutul mozaic şi convertirea la creştinism
1. Iudeii printre neamuri (Zaharia 7:14; 8:2-3) şi-au păstrat credinţa prin Lege şi sinagogi (Faptele Apostolilor 15:21)
2. La Corint (Faptele Apostolilor 18:2-18):
a) are loc întâlnirea şi asocierea cu apostolul Pavel (Faptele Apostolilor 18:3-4)
b) apostolul Pavel a fost călăuzit să se apropie şi să se ocupe de Acuila şi Priscila (Faptele Apostolilor 18:4-5; I Corinteni 9:20-23)
c) cei doi se deschid pentru Dumnezeu (Faptele Apostolilor 18:11)
B. Trăirea cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu (Acuila şi Priscila l-au avut ca „model” pe apostolul Pavel - Faptele Apostolilor 20:24; Luca 6:40)
1. Trăirea în neprihănire (II Timotei 2:24-25)
2. Lucrarea în adevărul biblic (Faptele Apostolilor 18:3-5,25)
II. FAMILIA ÎN RELAŢIA CU OAMENII
A. Familia şi Biserica
1. Biserica locală - biserica din casa lor (Faptele Apostolilor 18:26)
2. Viziunea misiunii (Romani 16:3-4). Aveau viziunea universală a lucrătorilor şi a Bisericii în Efes, Roma, Corint (Romani 16:4,24)
3. Colaboratori: Pavel – în Corint (1 an şi 6 luni) şi Efes (Faptele Apostolilor 18:11,18), Apolo (Faptele Apostolilor 18:26; Romani. 16:3)
B. Familia misionară într-o lume apostată sau păgână
1. Între iudei şi fraţi mincinoşi (Faptele Apostolilor 18:12-17; II Corinteni 11:26). Nu fi pricină de păcătuire în primul rând pentru iudei! (I Corinteni 10:32; Romani 1:16)
2. Între greci şi alţi păgâni (Faptele Apostolilor 18:2,4)
ÎNCHEIERE
1. Familia celor doi era unită - aveau aceeaşi meserie (Faptele Apostolilor 18:3), au fost convertiţi deodată şi erau mpreună în lucrare
2. Familia care şi-a pus casa, serviciul, abilităţile spirituale şi chiar capul în joc pentru lucrarea şi lucrătorii lui Dumnezeu (Romani 16:4)
3. Urare! (II Timotei 4:19)