INTRODUCERE
1. Familia lui Noe a fost în întregime credincioasă într-o lume în întreagime păgână
2. Noe este personajul principal, unul din cei trei neprihăniţi de excepţie (Ezechiel 14). Există puţine amănunte despre restul familiei (şapte suflete)
I. NOE (mângâiere, odihnă, cel care aduce pace)
A. Noe şi Dumnezeu
1. Cunoaşterea de Dumnezeu a antediluvienilor:
a) mărturia naturii (Romani 1:19-20)
b) mărturia cugetului (Romani 2:14-15)
c) făgăduinţa unui salvator – mântuire (Genesa 3:15; 5:29)
d) cunoştinţe despre jertfe (Genesa 4:3-4) şi despre animalele curate şi necurate (Genesa 7:2)
e) propovăduirea neprihănirii (II Petru 2:5)
f) profeţi - Enoh (Iuda 14-15)
g) lucrarea Duhului Sfânt – o lucrare interioară (Genesa 6:3)
2. Poziţia lui Noe înaintea Domnului - a căpătat milă (Genesa 6:8-9):
a) neprihănit: „a făcut tot ce-i poruncise” (Genesa 6:22; Evrei 11:7)
b) „umbla cu Dumnezeu” – expresia trăirii cu Dumnezeu; la fel în cazul lui Enoh (Genesa 5:24; Evrei 11:7)
3. Relaţia lui Noe cu Dumnezeu:
a) lucrarea lui Noe: „fă-ţi...”, „s-o faci…”, „să faci…” o corabie. Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul (Genesa 6:14-16; 7:5)
b) lucrarea lui Dumnezeu pentru pământ (Genesa 6:17) şi pentru familia lui Noe (Genesa 6:18). Domnul a închis uşa corăbiei (Genesa 7:16)
c) corabia avea următoarele dimensiuni: 132m L – 22m l – 13,2m î. Noe a făcut o lucrare sfântă pe când toţi ceilalţi făceau altceva (Matei 24:37-39; Luca 17:26-30; Genesa 7:1)
d) Domnul a zis: „intră în corabie” (Genesa 7:1). Dumnezeu a vorbit: „ieşi din corabie” (Genesa 8:15,18), dar până atunci Noe a făcut verificări prin mijloace proprii (Genesa 8:6-14) şi glasul Domnului a coincis cu mersul evenimentelor
e) a continuat slujirea prin jertfe plăcute (Genesa 8:20-21; Efeseni 5:2,10; Filipeni 4:18; Exodul 30:38; Ezechiel 6:13). Excepţie Genesa 9:20-23)
f) Dumnezeu a încheiat un legământ cu Noe şi cu fiii lui (Genesa 9:8,9-17)
B. Noe şi familia
1. Activitate spirituală - familia credea ceea ce le comunica Noe din partea Domnului (Genesa 6:18; 7:1).
2. Activitate naturală: hrana (Genesa 6:21), munca (Genesa 8:6; 9:20)
C. Noe şi lumea din jur (Noe trăia cu Dumnezeu, iar lumea cu diavolul - I Ioan 5:19)
1. Lumea umană: Noe trăia în lume, dar nu era din lume (Ioan 17). El propovăduia neprihănirea (II Petru 2:5)
2. Lumea spirituală (Ioan 14:30)
3. Lumea animală: raporturi speciale – experienţa potopului (Genesa 7:8-9), plăgile din Egipt, vacile filistenilor (I Samuel 6), leii (I Împăraţi 13; 20:36), Daniel în groapă (Daniel 6).
II. CEI ŞAPTE (FAMILIA LUI NOE (Sem - om de vază, urmaş, renume; Ham - cel negru, senzual, cel fierbinte; Iafet - răspândire, întindere)
d) Soţiile lor au fost femei cu numele scris doar în cartea vieţii
A. Soţia lui Noe (şi-a sprijinit soţul în lucrare şi a păstrat familia departe de lume)
1. Relaţia cu Dumnezeu: credinţă şi ascultare, prin Noe
2. Relaţia cu familia: supunere (soţ); unitate (copii); înţelegere (nurori)
3. Relaţia cu lumea - după modelul soţului
B. Sem, Iafet şi Ham (au fost supuşi tatălui lor cu excepţia ispitei din Genesa 9:22)
1. Relaţii cu Dumnezeu: prin legământ (Genesa 9:8-9) şi binecuvântare (Genesa 9:1)
2. Relaţia cu familia: păstrarea unităţii de credinţă cu părinţii, fraţii şi cumnatele.
3. Relaţia cu lumea veche – separare (Genesa 7:7), iar cu lumea nouă – înmulţire şi răspândire
C. Nurorile
1. Deşi au fost venite din familii fără Dumnezeul adevărat au acceptat o credinţă mai bună
2. Au avut relaţii de unitate cu familia credinţei. Au fost separare de familiile lor şi de lume
ÎNCHEIERE
1. Neprihănirea oamenilor lui Dumnezeu - umblarea cu Domnul durează secole, apoi urmează veşnicia (Genesa 7:5)
2. Astăzi este aidoma - noi ce facem în această lume? Care este scopul vieţii, ţinta cercetării (I Petru 1:10,11), singurul lucru important (Filipeni 3:15), prioritatea vieţii (Matei 6:33)?
3. Familia lui Noe a supravieţuit potopului de ape, dar familiile noastre vor supravieţui potopului de foc? (II Petru 3:10-14)