CONTEXT: În a zecea generaţie de la Adam s-a născut Noe. El s-a căsătorit şi împreună cu soţia, cei trei fii şi nurorile lui au fost singurii care au scăpat de la potop, în corabia pe care Domnul le-a cerut să o construiască.
TEXT: Genesa 5:28-9:29.
1. Genesa 5:28-29 „La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu. El i-a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mânilor noastre, care vin din acest pământ pe care l-a blestemat Domnul”.
Când tatăl lui i-a pus numele Noe, ceea ce înseamnă mângâiere, a acţionat profetic, anticipând că el va fi copilul prin care inima părinţilor va fi înviorată. Nu ştiu dacă Lameh a mai avut alţi copii, dar ştiu că asemeni Evei care dorea ca Set să fie bun ca Abel, nu rău ca fratele lui mai mare, Cain, orice tată sau mamă vrea să aibă copii buni. În timp, s-a dovedit că acest copil a fost o bucurie, după cum scria înţeleptul în Proverbe 10 :1 „Un fiu înţelept este bucuria tatălui ....” . Cu siguranţă şi voi vă daţi seama dacă părinţii voştri sunt sau nu sunt mulţumiţi de voi. Dar trebuie să vă gândiţi că mai aveţi un Tată în cer. Dacă El este bucuros de voi, ferice de voi, iar dacă nu, să ştiţi că veţi avea aceeaşi soartă ca ceilalţi copii din vremea lui Noe, care au murit prin înec.
2. Genesa 6:5-9 „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că l-a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.” Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului..... Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu”.
În vremea aceea toţi oamenii, de la bătrâni până la copii, erau foarte răi şi nu voiau să ştie de Dumnezeu. Între toţi locuitorii pământului exista o singură familie de credincioşi. În mod special „Noe era un om neprihănit”, trăind foarte diferit de vecinii şi colegii lui. Atitudinea lui a fost răsplătită de Dumnezeu care a hotărât, cu îngerii, Lui să-l trateze diferit de ceilalţi oameni care aveau un comportament rău în fiecare zi. Atunci oamenii trăiau cu sutele de ani şi se bucurau de prosperitate economică, dar ei n-au văzut în toate acestea bunătatea lui Dumnezeu şi s-au aliat cu Satana. Toate până într-o zi când a început să plouă puternic timp de patruzeci de zile. Unii poate că au murit în prima săptămână, alţii poate au supravieţuit o lună întreagă. Dar după 40 de zile, numai Noe şi familia lui au supravieţuit, pentru că doar ei erau credincioşi lui Dumnezeu.
3. Genesa 9:20-24 „Noe a început să fie lucrător de pământ şi a sădit o vie. A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui afară. Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. Noe s-a trezit din ameţeala vinului şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr”.
După lucrurile frumoase menţionate despre Noe până acum, Scriptura îl prezintă şi săvârşind un păcat cu efecte vinovate, ca toate păcatele. Beţia a condus la dezgolirea trupului şi s-a găsit cineva care să-l privească. O dezbrăcare a hainelor este specifică doar copiilor mici şi celor afectaţi mintal. Dar în vremea noastră reînvie nudismul şi promiscuitatea atinge cote sodomice. Astfel există tendinţe de descoperiri tot mai provocatoare ale trupului, iar alţii, ca fiul lui Noe, sunt ispitiţi să privească trupurile dezbrăcate sau îmbrăcate sumar. Se va vedea în final că atât dezvelirea cât şi privirea vinovată vor fi urmate de blestem.