„Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine”
(Proverbe 2:9)
Dreptatea, judecata şi nepărtinirea sunt feţe ale aceleiaşi probleme, sunt unghiuri diferite de abordare pentru acelaşi subiect. Fiecare dintre aceste lucrări vine pe calea ei şi se întâlnesc toate la tribunal, unde le aşteaptă cei ce trebuie să facă uz de ele. Dar copiii nu au drept de intrare în sala de judecată, decât în situaţii speciale, iar adolescenţii au şi ei condiţii specifice.
Nu „atunci” când ajungeţi la tribunal, trebuie să cunoaşteţi dreptatea şi surorile gemene: judecata şi nepărtinirea. Nu doar când se împlinesc pe pământ judecăţile lui Dumnezeu trebuie să înveţe locuitorii lumii dreptatea (Isaia 26:9). Şi cu atât mai puţin fericit şi tardiv ar fi pentru cineva să se întâlnească numai la judecata de apoi cu dreptatea. De aceea, vă propun un alt termen la care să înţelegeţi dreptatea şi după care să nu mai fiţi chemaţi niciodată la tribunal, iar ce-i mai important, să scăpaţi de judecata de apoi
Situaţile în care voi, copii, vă exercitaţi dreptul de a judeca, de-a fi drepţi, începe de la jucării şi jocuri, adesea fără nici un arbitraj. Apoi, la şcoală, voi ştiţi cât de corecţi sunteţi în ceea ce declaraţi în faţa învăţătorilor şi profesorilor. În final, când intraţi în casă şi daţi socoteală în faţa părinţilor de activitatea voastră, se încheie dosarul fiecărei zile, în care figuraţi alternativ ca judecător, procuror, avocat, martor al apărării sau acuzării, reclamat sau, ce-i mai de nedorit, inculpat.
„Atunci” vei înţelege ...” Când? În proverbele anterioare celui de referinţă este prezentată necesitatea cunoaşterii înţelepciunii, pentru a înţelege „dreptatea, judecata, nepărtinirea (şi nu numai), toate căile care duc la bine.” Dacă veţi deveni înţelepţi, cu siguranţă nu veţi mai ajunge la tribunal, în postură negativă, neplăcută, nici dacă veţi fi persecutat pentru credinţă. Astfel de oameni sunt cei mai competenţi şi vor forma completul dreptei judecăţi de apoi când vor fi judecaţi şi copii.
Iată un caz din Vechiul Testament: În 1Împăraţi 3 (prima parte) este prezentat Solomon, în adolescenţă, când a cerut şi a primit de la Dumnezeu înţelepciune, deşi mai dobândise pricepere şi în copilărie. Atunci când a primit înţelepciunea, a înţeles dreptatea. În 1Împăraţi 3 (partea a doua) el apare pe scaunul de judecător. Atunci au apărut în faţa lui două mame cu declaraţii contradictorii despre doi copii cu probleme(cum se întâmplă adesea şi cu voi). Având înţelepciune, el a putut înţelege şi decide cu dreptate în disputa lor, dar pentru ceilalţi din jurul lui problema era aproape imposibil de rezolvat.
Cum a dobândit Solomon înţelepciunea? Prin educaţia în Legea Domnului (Biblie), şi prin rugăciune. Ţineţi minte! Solomon ar fi putut cere de la Domnul (dacă trăia în generaţia noastră) un telefon de ultimă generaţie şi chiar un avion personal sau o navetă spaţială, dar e mai de dorit o minte mai capabilă decât un telefon şi un trup cu care să vă puteţi deplasa în condiţii bune pe pământ, iar la final să aterizaţi cu bine în Împărăţia lui Dumnezeu.
Dacă n-aţi înţeles cum, luaţi Biblia de la început şi mai rugaţi-vă cu credinţă pentru ca acel „atunci” să devină „acum”.