Ştiţi despre cine este vorba? Cei care cunoaşteţi Biblia vă amintiţi de Iona, dar au fost şi alţii în situaţii asemănătoare. Astfel, cei care nu cred miracolul cu profetul neascultător sunt puşi faţă-n faţă cu realităţi ce nu pot fi negate. La 25 august 1891, James Bartley era la bordul vasului „Star of the East” (Steaua Răsăritului), aproape de insulele Falkland, când echipajul a localizat o balenă (caşalot). James a fost unul din echipaj care a mers în bărcile cu vâsle ca să o prindă cu harponul. Balena a fost rănită, s-a zbătut aproape răsturnând bărcile. Când oamenii s-au întors la vas cu balena moartă, au observat că James Bartley lipsea.
La 26 august, când oamenii îndepărtau untura din balenă, au tresărit cuprinşi de mirare din cauza unei mişcări din stomac. Deschizând stomacul, l-au descoperit pe Bartley. El era inconştient, dar după o baie cu apă rece de mare şi-a revenit şi a povestit ciudata lui păţanie.
El a fost aruncat din barca cu vâsle de lovitura cozii balenei şi a aterizat în gura deschisă a acesteia. Lăuntrul era moale şi spongios şi James simţea cum alunecă de-a lungul unui pasaj neted. Deodată, s-a aflat în ceea ce era un sac imens, mult mai mare decât trupul lui. Totul era în întuneric. El a pipăit cu mâna în jurul lui şi a venit în atingere cu mai mulţi peşti care la atingerea lui se îndepărtau.
Pentru un scurt timp, James s-a luptat şi a început să strige, dar respiraţiai-a devenit greoaie şi căldura de nesuportat. Capul a început să-l doară teribil şi simţea că mai are de trăit doar câteva momente. Apoi, şi-a pierdut cunoştiinţa, până când a fost turnată apă rece peste el şi s-a pomenit pe puntea vasului.
Nu ştiu de ce s-a întâmplat aceasta lui James Bartley, desigur că el s-a întrebat, cum au făcut-o şi marinarii în cazul furtunii de pe mare, pe vremea lui Iona, când au zis: „Veniţi să tragem la sorţ, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” (Iona 1:7). Ei au aflat că Iona „fugea de Faţa Domnului” (v. 10). „El le-a răspuns: «Luaţi-mă, şi aruncaţi-mă în mare şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!»” (v. 12). Prin experienţa celor trei zile de „penitenţă în interiorul peştelui”, prorocul evreu a învăţat (totuşi nu în mod suficient), lecţia ascultării cu bucurie şi dragostea faţă de semeni. „Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui şi a zis: «În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul»” (Iona 2:1-2). După ce a zis: „...voi împlini juruinţele pe care le-am făcut...Domnul a vorbit peştelui şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ” (v. 9-10) . Apoi a plecat la Ninive pentru a executa cele poruncite. Nu ar fi fost mai bine şi mai plăcut să meargă unde a fost trimis fără să fie „bătut” bine? Din cele relatate în continuare în cartea sa, reiese că el n-a acceptat cu bucurie voia lui Dumnezeu şi nu s-a bucurat de iertarea oferită ninivenilor, dorind mai degrabă moartea. El s-a rugat într-un mod vinovat: „Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc! Domnul a răspuns: «Bine faci Tu de te mânii?»” (Iona 4:3-4). El a răspuns cu încăpăţânare şi astfel a mai fost nevoie de o nouă experienţă, cu o plantă, un vierme, un vânt şi o stare de leşin, urmate de o nouă „predică” rostită de Domnul.
Întrebarea mea pentru voi copii şi adolescenţi, este : „Obişnuiţi să ascultaţi la timpul optim şi cu bucurie sau numai după câteva «slujbe» (mustrări, pedepse, boli etc)”? Eu nu am nici o plăcere să vă ameninţ, dar să ştiţi că peşti, viermi, vânt şi alte fenomene, ca foametea, care a adus acasă pe fiul risipitor, sunt încă la dispoziţia Tatălui şi El poate uza de ele oricând şi pentru oricine. Acum noi forme de gripă, ameninţă populaţia, dar noi ştim, potrivit Apocalipsei, că viitorul ne va rezerva şi alte surprize neplăcute, toate din acelaşi motiv: neascultarea oamenilor de „voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2) şi trăirea în păcat. Dacă veţi reuşi să înţelegeţi câştigul ascultării de părinţi şi alte autorităţi lăsate de Dumnezeu, veţi genera o stare de bucurie generală, ca în cazul celor din Ninive: s-a bucurat Dumnezeu şi îngerii de pocăinţa lor, s-au bucurat ei că n-au fost nimiciţi, după cele patruzeci de zile şi s-ar fi bucurat şi Iona pe deplin, dacă ar fi ascultat din dragoste de Dumnezeu şi de oameni, iar ninivei (poate) i-ar fi făcut un cadou, pentru harul primit prin el.
Dacă aţi fi trăit în vremea lui Iona şi l-aţi fi întâlnit, ce întrebări i-aţi fi pus? Ce credeţi că v-ar sfătui el acum ? Eu am asistat la discuţiile unor oameni neascultători (ca Iona) care povesteau păţaniile lor, copiilor şi am înţeles că unii copii iubesc mai degrabă „aventura” neascultării, dar pe niciun „Iona” nu l-am mai auzit să fie doritor să mai stea „trei zile” într-un peşte. O să aflăm şi „povestea” fiecăruia dintre voi, puţin mai târziu, dar pentru unii s-ar putea să fie prea târziu! Atenţie! Nu toţi peştii aruncă oamenii pe uscat!