Primăvara este specifică prin faptul că natura prinde din nou viaţă. Florile cu frumuseţea şi parfumul lor, pot fi comparate cu vremea copilăriei şi a adolescenţei. Aşa cum plantele şi copaci înfloresc şi înfrunzesc, pregătindu-se pentru noul sezon cu creşterea şi rodirea necesară, la fel primii ani ai vieţii sunt premergători pentru cariera vieţii şi rezultatele ei. Dar nu toţi arborii sunt roditori şi nu toate roadele sunt comestibile. Domnul spunea: „Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune” (Matei 7:16-18).
Pentru că omul are o moştenire genetică rea, este necesară altoirea, aşa cum explica Pavel, despre neevrei: „tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit ... şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului” (Romani 11:16). Acest proces implică naşterea din nou - o schimbare a naturii, pentru o rodire bună, sau într-o altă imagine - sămânţa bună este pusă în pământul vieţii noastre, după cum scrie 1 Petru 1:23-25 - „fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.... Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie”.
Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că avem daruri şi chemări diferite, dar roade toţi trebuie să avem. Apostolul întreba: „Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine?” (Iacov 3:12). Nu, nici nu se cere decât ce este natural, dar la sfârşitul anului, rodirea sau nerodirea au efecte asupra păstrării sau nu în grădină, aşa cum scrie fratele Dionisie Giuchici în poezia „Paradisul verde”
„Căci securea-i îndreptată
Spre ale tale rădăcini,
Deci ascultă, mamă, tată,
Dacă şi de-această dată
Roadă ta e numai spini,
Glasul va striga: «Loveşte!
Pe acesta taie-l jos!
Fiindcă nu se pocăieşte,
E smochin, dar nu rodeşte,
Nu-L slujeşte pe Hristos!»
Mare este-a Lui grădină
Iar copaci-s feluriţi,
Şi cu toţii se închină
De la vârf, la rădăcină,
Zi şi noapte, neclintiţi.
Dar nu asta e rodirea,
Rădăcina este bună.
Secretul e altoirea,
Ca să ţi se schimbe firea,
Asta-ţi aduce cunună.
Nu grădini ornamentale
Domnul ne-a chemat să fim,
Numai frunze şi petale,
Să rodim şi portocale,
Ce cântăm să şi trăim.
E mai bine să fii via
Aplecată, umilită,
Decât un stejar, mândria,
Ce-şi arată măreţia
În coroana strălucită.
E mai bine merişorul
Lângă drum, să fii bătut,
Decât să aprinzi cuptorul
Brad frumos, dar fructişorul
Nimenea nu l-a văzut.
E mai bine lămâioară
În grădină şi livadă,
Chiar dacă e acrişoară,
Decât cineva să moară,
Dintr-un plop înalt să cadă,
Şi de ce să fii pelinul?
Când poţi să fii scorţişoară,
Că nu-i bun nicicând veninul,
Căci amarul este chinul,
Ce mulţimile doboară.
Şi de ce să fii bastonul?
Lemnul care ameninţă,
Vino şi să fii creionul,
Schimbă-ţi viaţa, schimbă-ţi tonul,
De la moarte, la credinţă.
Fie-ţi dar această oră
Cea mai binecuvântată,
Să fii frate, să fii soră,
O aleasă mandragoră
În grădina minunată”.
Dragi copii şi adolescenţi, mesajul primăverii este o binecuvântare, dacă veţi aduce roadă în anul 2010, sau un blestem, dacă frunzele şi florile primăverii, vor cădea prea repede la pământ.