Păianjenul şi-a dat drumul din punctul lui de sprijin, de pe tavanul colibei şi a căzut ţesând în urma lui un fir de mătase. Bărbatul care stătea culcat pe pat privea păianjenul cum încerca să se agaţe de grinda următoare. Nu i-a reuşit şi pentru o clipă a atârnat în aer înainte de a se căţăra pe firul lui înapoi, la punctul de plecare. Apoi şi-a dat drumul din nou, lăsând firul în urma lui. Iarăşi n-a reuşit să ajungă la grindă şi a căzut pe verticală, dar s-a ridicat pe fir în sus. Fascinat, omul privea la păianjenul care a încercat de şase ori să ajungă la grindă şi nu a reuşit, dar nu a renunţat şi a şaptea oară a reuşit.
„Acest păianjen are aceeaşi soartă ca şi mine”, cugetă tânărul. „Eu am încercat de şase ori să scap Scoţia de stăpânirea engleză. De şase ori am dat greş. Dar am să încerc din nou. Am învăţat ceva de la păianjen”. Bărbatul care stătea culcat pe pat era Robert Bruce. La 27 martie 1306, el a fost încoronat ca rege al Scoţiei. Din acea zi au început necazurile lui, pentru că regele Eduard I al Angliei a trimis soldaţi să-l înfrângă. Robert Bruce a fost înfrânt de repetete ori. Era pe timpul când se ascundea, când se părea că va renunţa la luptă, dar, văzând păianjenul, a prins curaj. Şi-a adunat soldaţii şi a câştigat bătălia. El a repurtat victoria pentru că n-a renunţat.
***
Dragi copii şi adolescenţi, toţi veţi întâmpina greutăţi în a face unele lucruri mai grele. Vă amintiţi ce v-a fost mai greu să învăţaţi? Pentru unii, a fost foarte greu să înveţe tabla înmulţirii, pentru alţii să execute o probă la gimnastică sau să înveţe să cânte la un instrument. Dar există o metodă ce dă rezultate foarte bune: repetiţia - efortul încercărilor repetate. Am prezentat succesul unui păianjen, dar şi al unui monarh, pentru că atât vieţuitoarele, cât şi oamenii, îşi pot împlini dorinţele şi idealurile numai prin silinţă.
Vă amintiţi din Biblie, cine s-a rugat până „a şaptea oară” pentru a obţine ceva de la Dumnezeu? Profetul Ilie (1 Împăraţi 18). Ucenicul lui, Elisei, a învăţat de la el principiul stăruinţei. Amândoi s-au rugat pentru câte un copil mort şi în ambele situaţii, învierea s-a produs, doar după rugăciuni repetate. Ilie s-a rugat de „trei ori ... şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat” (1 Împăraţi 17:21-22). Elisei „s-a rugat Domnului ... (s-a aplecat de două ori) „şi copilul a strănutat de şapte ori şi a deschis ochii” (2 Împăraţi 4:33-35).
Au fost şi alţi oameni plini de râvnă în istoria biblică. Iehu este cunoscut pentru fermitatea şi râvna lui. El „a zis (către Ionadab, fiul lui Recab): «Vino cu mine şi vei vedea rîvna mea pentru Domnul»” (2 Împăraţi 10:16), dar zelul lui „pentru Domnul” s-a stins repede, fără rezultate spirituale pozitive, râmânând un idolatru tradiţional. El este un exemplu nefericit, ce se poate repeta cu mulţi în vremea noastră, care sunt plini de râvnă pentru anumite activităţi din Casa Domnului: să memoreze versete, să recite, să cânte vocal sau instrumental, dar care nu sunt decişi şi nu se luptă din toată inima să renunţe la tot ceea ce-i lumesc. Astfel acceptă să vizioneze filme sau alte materiale imorale, să întreţină prietenii băieţi – fete, la vârste fragede şi să practice în mod repetat alte fapte ale firii pământeşti.
„A şaptea oară” nu este limita încercărilor pozitive sau a enumerării comiterii unor păcate. Solomon scria: „Aruncă-ţi pâinea pe ape ...Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu şti ce nenorocire poate da peste pământ” (Eclesiastul 11:1-2); „păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el” (Eclesiastul 8:12). Gândiţi-vă de câte ori aţi repetat binele, dar fiţi sinceri şi recunoaşteţi şi de câte ori aţi făcut rele. Dacă în vacanţa de vară aţi ajutat la lucru pe un necăjit, numai o dată pe sâptămână, aveţi în cont vreo douăsprezece fapte bune, dar de asemenea, dacă aţi minţit numai o dată la două zile, aţi spus cel puţin patruzeci de minciuni.
Revista „Betel” apare acum pentru „a treizeci şi cincea oară”, dar poate la adunare aţi ascultat predici de trei sute cinzeci de ori. Toate acestea, au avut rolul să vă determine să faceţi binele, să luptaţi pentru scopuri înalte, fără să abandonaţi la gândul că nu se poate sau este prea greu. Trebuie să încercaţi de „n” ori (şapte sau şaptezeci), până la biruinţă. Nimeni să nu abandoneze! Rugăciune mai multă, repetiţii şi exerciţii, pentru diferite activităţi bune, citit mai mult, iar succesul nu va întârzia. Au fost inventatori şi descoperitori în diferite domenii ale ştiinţei, care au efectuat zeci de mii de experimente nereuşite, dar care în final au purtat brevetul de inventator, pentru că nu s-au lăsat. Totodată sunteţi datori să încurajaţi şi pe alţii, care acum la un nou început de an şcolar au o nouă şansă. Eu doresc tuturor reuşită la prima încercare şi optimismul că dacă nu a fost aşa, va fi la următoarea şi tot aşa. Chiar dacă este a şasea încercare, nu renunţaţi, „a şaptea oară” veţi reuşi. Din punct de vedere biblic „şapte” nu este întotdeauna un număr matematic şi simbolul desăvârşirii, de aceea trebuie să încercaţi până la atingerea perfecţiunii. Amin