Mă adresez direct ţie, copil sau adolsecent, evident nebotezat; Eşti mântuit? Dacă DA, te rog verfică-te după cele ce urmează. Dacă NU, pune-ţi întrebarea înţeleaptă aşa cum şi-a pus-o comandandul penitenciarului din Filipi în faţa lui Pavel şi Sila: „ce trebuie să fac să fiu mântuit?” (Fapte 16:30) şi ascultă-mă.
Ce este mântuirea? Mântuirea înseamnă salvare. Imaginaţi-vă dar un vapor mare, ca Titanicul, pe care vă deplasaţi împreună cu cunoscuţii voştri. Deodată apare un aisberg şi are loc lovitura fatală. Se lansează bărcile de salvare. Ce trebuie făcut atunci? Aveţi de ales între viaţa de pe vapor cu odihna din cabină, locurile şi muzica din compartimentele pentru distracţie şi viaţa împreună cu vreun bagaj foarte mic. Aţi accepta să se salveze numai tata, mama şi fraţii mai mari sau îi veţi însoţi şi voi aşa cum şi ei v-ar recomanda. Aceeaşi situaţie ne-am putea-o imagina dacă ar fi inundaţii mari şi apele ar ameninţa să inunde satul vostru. Aţi fi nevoiţi să fugiţi din casa şi grădina voastră, poate pe un deal, unde ar fi un loc cruţat de furia apelor, renunţând la confortul din casa voastră.
Toată lumea este (deja) inundată de apa păcatului şi se scufundă încet, încet în pierzare veşnică. De aceea noi toţi, între care şi voi, copii, trebuie să vă salvaţi. Aceasta înseamnă să părăsiţi păcatul, să vă lăsaţi de toate relele şi să cereţi Domnului să vă ierte. Dacă s-ar întâmpla să vă accidentaţi, să vă îmbolnăviţi sau să vină Domnul şi nu aţi renunţat la: minciună, furt, batjocoră, ură, ceartă, mânie, vorbire de rău, mândrie, neascultare sau vizionarea unor imagini sau filme murdare, sunteţi condamnaţi la moarte pentru vecii vecilor.
Împăcarea voastră cu Domnul trebuie făcută în aşa fel cum procedaţi când aţi făcut ceva rău şi urmează să fiţi pedepsiţi de părinţi: vă cereţi iertare şi vă angajaţi să nu mai repetaţi răul.Iată un caz real: O fetiţă de vreo zece ani era foarte bolnavă şi se temea că moare, aşa că se ruga şi plângea înaintea Domnului ca să trăiască. Într-o noapte, a visat că a venit un înger la ea şi i-a amintit toate păcatele ei, tot ce a minţit sau ce a vorbit urât şi i-a spus că Domnul este supărat pe ea. A sfătuit-o să se mărturisească la părinţi să se angajeze să trăiască frumos şi corect şi apoi se va face sănătoasă. Ea a înţeles şi, la vârsta aceea, şi-a predat viaţa în mâna Domnului. Apoi s-a făcut sănătoasă şi cu multă credinţă şi bucurie mărturisea prietenelor şi colegelor sale care au văzut viaţa ei schimbată, că a fost mântuită.
Vă reamintesc, întrucât voi ştiţi deja, că mântuirea este posibilă pentru orice om prin jertfa Domnului Isus Hristos, care în mod voluntar S-a dăruit pentru noi. El a murit pe crucea din Golgota ca oricare dintre noi să aibă viaţa veşnică (Ioan 3:16). Ferice de cei care vin cu pocăinţă înaintea Sa pentru a începe o nouă viaţă cu El!
Grăbiţi-vă şi voi, căci zilele mântuirii sunt pe sfârşit!