INTRODUCERE
1. Relaţiile dintre fiinţele vii au la bază interacţiunii lor saluturile; chiar şi lumea animală are „saluturi” specifice
2. Împărăţia lui Dumnezeu prin îngeri şi sfinţii de pe pământ, sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, foloseşte saluturi sfinte
I. PREZENTARE
A. Saluturi în Vechiul Testament
1. Saluturi propriu-zise (Judecătorii 19:20; 1 Samuel 25:6; Rut 2:4; Psalmul 115:15; Daniel 10:19; Ezra 4:17; 5:7)
2. Întrebări de sănătate – discuţii despre problemele generale ale vieţii (Exodul 18:7; Judecătorii 18:15; 2 Împăraţi 10:15)
B. Saluturi în Noul Testament
1. „ Har şi pace” (Romani 1:7; 1 Corinteni 1:3; 2 Corinteni 1:2; Galateni 1:2; Efeseni 1:2; Filipeni 1:2; Coloseni 1:2; 1 Tesaloniceni 1:1; 2 Tesaloniceni 1:2; Tit 1:4; Filimon 1:3; 1 Petru 1:2; 2 Petru 1:2; Apocalipsa 1:4); „har, îndurare şi pace” (1 Timotei 1:2; 2 Timotei 1:2)
2. „Harul să fie cu voi” (Romani 16:24; 1 Corinteni 16:23; Galateni 6:18; Efeseni 6:24; Filipeni 4:23; Coloseni 4:18; 1 Tesaloniceni 5:28; 2 Tesaloniceni 3:18; 1 Timotei 6:21; 2 Timotei 4:22; Tit 3:15; Filipeni 1:25; Evrei 13:25; Apocalipsa 22:21)
3. „Sănătate” – în general la încheiere (Romani 16:3-16, 21, 23; 1 Corinteni 16:20; 2 Corinteni 13:12-13; Filipeni 4:21-22; Coloseni 4:14-15; 1 Tesaloniceni 5:26; 2 Tesaloniceni 3:17; Tit 3:15; Evrei 13:24; Iacov 1:1; 1 Petru 5:13-14; 2 Ioan 13; 3 Ioan 14)
4. Alte saluturi: (Luca 24:36; Ioan 19:21; 1 Petru 5:14; Efeseni 6:23; Iuda 1:2; Romani 15:33; 2 Timotei 4:22)
II. CARACTERIZARE
A. Saluturi social – culturale
1. Ele reprezintă dorinţe, sentimente, aprecieri din respect sau rutină (Daniel 3:9; 5:10; 6:21; Faptele Apostolilor 23:26, 30)
2. Trebuie folosite saluturile cele mai „bune” şi evitate cele „goale”: bună ziua….
B. Conţinutul şi rolul saluturilor sfinte
1. Saluturile sunt o deschidere spre relaţii frăţeşti (1 Cronici 12:16-18; Romani 16:16; 1 Corinteni 16:20)
2. Saluturile sunt o rugăciune, o chemare a Numelui Domnului în părtăşia sfinţilor (Matei 18:20; 2 Corinteni 13:14; Filipeni 4:19, 23; 1 Ioan 1:3-4; 2 Ioan 1:3)
3. Saluturile sunt o binecuvântare realizabilă, dorită şi necesară (Ioan 20:19-23; Rut 2:13; Luca 1:39-44; Galateni 1:3-5 – de la Tatăl şi Fiul; 2 Petru 1:2 – să fie înmulţite)
4. Saluturile trebuie să fie însoţite de apelative corespunzătoare: fraţi, surori, sfinţi, părinţi şi de o politeţe şi cinstire permanentă (Coloseni 1:1-2; 1 Tesaloniceni 5:26; Tit 3:15)
ÎNCHEIERE
1. O părtăşie sfântă conţine la început şi la încheiere saluturi sfinte (Efeseni 5:19; Iuda 1:14-20)
2. În cer vom fi întâmpinaţi cu saluturi sfinte iar credincioşii fac „repetiţii” pentru părtăşia sfinţilor (Matei 25:34; Apocalipsa 19:4-9; 22:20-21). Cântările şi exclamaţiile, sunt saluturi îmbogăţite (Apocalipsa 5:13-14; 14:1-3)