INTRODUCERE
1. Supunerea este o stare de relaţionare, manifestată în general de un subordonat în raport cu superiorul său (Luca 7:8)
2. Firea pământească datorită influenţelor Satanei se află într-o stare de nesupunere, chiar imposibilitate de ascultare corectă (Romani 8:7)
I. SUPUNEREA ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU
A. Supunerea îngerilor
1. Supunerea îngerilor slujitori – o ascultare, o executare plăcută (Psalmul 103:19-21; Evrei 1:14)
2. Supunerea obligatorie – controlul îngerilor căzuţi (1 Petru 3:22; Efeseni 1:17-23)
B. Supunerea oamenilor
1. Modelul de legătură între cele două lumi, în condiţie umană a fost Domnul Hristos (1 Petru 2:23; Filipeni 2:8; Luca 2:51; 1 Corinteni 15:27-28) – toţi i se vor supune şi El se va supune.
2. Biserica (trupul) este chemată la o supunere voluntară, conştientă, faţă de Hristos, care este capul (Efeseni 5:24); atât liderii, sub călăuzirea Duhului Sfânt (Ioan 14:26; Fapte 15:28); cât şi fiecare individ – suprimând voinţele firii şi păcatului (Iacov 4:1-7)
II. SUPUNEREA FAŢĂ DE OAMENI
A. Supunerea faţă de autorităţile instituite de Dumnezeu
1. Supunerea faţă de autorităţile statului (Romani 13:1, 5) şi conducerea financiar-economică (Tit 2:9-10; 3:1; 1 Petru 2:13; 1 Timotei 2:8; 1 Cronici 28:21); cu rugăciune pentru o conducere bună (2 Cronici 12:8; 18:7; Ieremia 27:6; 30:8)
2. Supunerea în familie: soţie – soţ, model pentru copii (Efeseni 5:24; Coloseni 3:18; 1 Petru 3:1-2, 5)
3. Supunerea în adunare: membri – conducători slujitori; tineri – bătrâni; femei – bărbaţi (1 Corinteni 16:15-16; Neemia 3:5; 1 Petru 5:5; 1 Corinteni 14:34; 1 Timotei 2:11; 3:4)
B. Componentele (caracteristicile) supunerii creştinului
1. Subordonarea este o stare de raportare a duhului (recunoaştere a statutului) – realizabilă în Hristos, prin care am ieşit din structurile cu influenţă demonică (Luca 10:17, 20; Galateni 2:4-5; 4:9; Coloseni 2:20; 1 Ioan 4:6)
2. Subordonarea presupune împlinirea părţii ce revine fiecăruia pentru ca întregul să funcţioneze bine, acceptarea controlului necesar (Galateni 6:2-11)
3. În condiţii de egalitate (relativă) supunerea urmează modelul Fiului – oferindu-se în favoarea celuilalt, pe care îl provoacă la o acţiune binevoitoare (Matei 7:12; Efeseni 5:21)
ÎNCHEIERE
1. Toate îi sunt şi trebuie să-I fie supuse lui Dumnezeu (Psalmul 119:91; Eclesiastul 1:13; 3:10)
2. Supunerea într-un sistem divin dintr-o voinţă conştientă a fiecărei fiinţe, creează premisele unei societăţi desăvârşite (Apocalipsa 22:3-5)